#asignare

• asignare — Acțiunea de a asigna și rezultatul ei; atribuire, alocare, repartizare sau distribuire formală și de precizie a unei sarcini, a unui rol, a unui activ sau a unei resurse către o destinație precisă. În informatică și programare, reprezintă operația structurală prin care se asociază o valoare specifică unei variabile ori se alocă o zonă de memorie unui proces, fiind un concept fundamental în logica software.
• asignatariu — Persoană sau entitate în beneficiul căreia se face o asignare; beneficiarul unui ordin de plată, al unei delegații de creanță sau al unui transfer legal de drepturi patrimoniale. În context istoric și comercial, reprezenta comerciantul ori creditorul autorizat structural să încaseze o sumă de bani de la un terț debitor, pe baza unui înscris oficial emis de asignat.
• asignațiune — Act juridic sau ordin formal scris prin care o persoană (asignat) este delegată ori autorizată să efectueze o plată sau să transmită o sumă de bani către un beneficiar, în contul unei datorii existente; transfer de creanță. În context istoric, termenul se folosea și pentru a desemna alocarea oficială a unor fonduri publice sau a unor bunuri pentru destinații precise, având o structură obligatorie stabilită prin hrisoave.