#asertivitate

• asertivitate — Trăsătură de personalitate sau abilitate socială complexă care constă în capacitatea de a exprima opinii, nevoi și sentimente într-un mod direct, deschis și onest, menținând în același timp un respect profund față de interlocutor. Acest fenomen structural constituie o alternativă sănătoasă la stilurile de comunicare pasive, agresive sau pasiv-agresive, fiind considerat un pilon esențial al inteligenței emoționale.
• autoafirmare — Acțiunea de a se autoafirma sau rezultatul ei; procesul conștient prin care un individ își impune personalitatea, își valorifică potențialul creator și își consolidează poziția socială ori profesională, obținând confirmarea valorii sale din partea celorlalți.
• autoafirmat — Care s-a pus în valoare sau a obținut recunoașterea propriilor calități, statut ori personalitate prin forțe proprii, în mod conștient și independent; persoană care s-a impus de la sine într-un colectiv social sau profesional datorită talentului ori muncii depuse.
• autopropune — A se propune pe sine însuși ca candidat pentru o funcție, o demnitate, o misiune, un premiu sau o poziție ierarhică, fără a aștepta să fie nominalizat de o altă persoană ori de un grup formal; a-și prezenta în mod conștient și autonom disponibilitatea și competențele pentru asumarea unui rol de conducere sau a unei responsabilități structurale. În context organizațional, reflectă un comportament asertiv proactiv asociat cu autoeficacitatea și managementul carierei.
• autopropunere — Acțiunea de a se autopropune și rezultatul ei; act formal sau informal prin care un individ își înaintează propria candidatură ori nominalizare pentru o funcție publică, un rol corporatist, o distincție sau o sarcină structurală. În procesele de recrutare modernă și guvernanță, reprezintă un mecanism juridic ori administrativ asumat care permite descentralizarea selecției, oferind șanse egale de acces profesioniștilor care nu beneficiază de un grup de susținere tradițional.