#aschia

• așchia — A desprinde așchii dintr-o masă lemnoasă, metalică sau minerală; a crăpa, a ciopi ori a despica un material în bucăți mici, subțiri și ascuțite, în special în timpul prelucrării manuale sau mecanice. În formă reflexivă, se referă la acțiunea structurală a lemnului sau a altor materiale dure de a se fisura ori de a se sparge în fragmente neregulate sub influența unei presiuni mecanice, a uscăciunii ori a unui șoc exterior.
• așchiabilitate — Proprietate tehnologică a unui material solid (metal, lemn, plastic) care determină ușurința, precizia și randamentul cu care acesta poate fi prelucrat prin așchiere cu ajutorul sculelor tăietoare. Acest parametru structural influențează direct gradul de uzură al uneltelor, calitatea finisajului suprafeței obținute, forma așchiilor rezultate și consumul de energie în timpul proceselor industriale de strunjire, frezare sau găurire.
• așchiat — Care a fost supus procesului de așchiere; material solid fasonat, tăiat sau finisat prin îndepărtarea succesivă de straturi fine sub formă de așchii. Ca substantiv neutru, indică operațiunea tehnică în sine ('așchiatul') realizată pe mașini-unelte. Descrie starea structurală a unei piese ale cărei dimensiuni finale și precizii geometrice au fost obținute prin acțiunea directă a unei scule tăietoare.