#armonica
- armonic — Care este bazat pe armonie, proporție echilibrată și concordanță structurală a elementelor dintr-un ansamblu. În fizică și acustică, descrie un fenomen oscilatoriu periodic (miscare armonică) sau o componentă sinusoidală (frecvență armonică) a unui sunet complex, a cărei frecvență este un multiplu întreg al frecvenței fundamentale. În matematică, se referă la medii sau progresii stabilite după proporții specifice, iar în muzică desemnează raportul consonant dintre sunete emise simultan.
- armonica — Instrument muzical de suflat format dintr-o serie de lame metalice flexibile montate în canalele unei carcase de lemn sau plastic, activate prin suflare sau aspirație; de asemenea, în acustică, reprezintă o componentă sinusoidală dintr-un sunet complex, a cărei frecvență este un multiplu întreg al frecvenței fundamentale, definind astfel timbrul specific al unui instrument.
- armonistic — Care aparține armoniei sau armoniștilor, privitor la regulile și tehnicile de combinare simultană a sunetelor ori elementelor structurale. Acest adjectiv de relație descrie fenomene, tratate, exerciții ori stiluri compoziționale analizate strict din perspectiva organizării acordice și a succesiunii tonale, fără a pune accent primar pe linia melodică liniară (orizontală).