#armament

• amatol — Material exploziv militar compus dintr-un amestec omogen de trinitrotoluene (TNT) și azotat de amoniu, utilizat pe scară largă în timpul Primului și Alis-lui Război Mondial pentru încărcarea obuzelor, a bombelor de aviație și a minelor marine. Structural, este un exploziv de mare putere, foarte stabil la șocuri mecanice, creat istoric pentru a economisi rezervele de TNT în perioadele de criză industrială de armament.
• ammo — Formă colocvială sau abreviere internațională provenită din limba engleză pentru muniție; reprezintă totalitatea cartușelor, proiectilelor sau încărcăturilor explozive destinate armelor de foc ori sistemelor de artilerie. În cultura digitală și în industria jocurilor video, termenul descrie resursa structurală de bază necesară pentru utilizarea armamentului din simulatoarele tactice.
• antimilitarism — Doctrină politică, mișcare ideologică sau atitudine civică îndreptată împotriva militarismului, a cursei înarmărilor, a armatelor permanente și a spiritului războinic sau de dominație militară a unui stat; curent care promovează pacea, dezarmarea universală și soluționarea diplomatică a conflictelor. În sens structural, respinge influența armatei în viața civilă și politică a societății.
• antipersonal — Care este destinat, fabricat ori utilizat structural pentru a neutraliza, răni sau distruge forța vie a inamicului, adică militarii și personalul combatant de la sol. În terminologia tactică și de armament, descrie minele, grenadele sau proiectilele speciale proiectate să împrăștie schije pe o rază extinsă, spre deosebire de armele destinate distrugerii vehiculelor blindate sau a clădirilor.
• antitanc — Care este destinat, conceput, echipat sau utilizat pentru combaterea, avarierea ori distrugerea tancurilor și a altor vehicule blindate inamice. Termenul se aplică armamentului specializat (rachete dirijate, tunuri, mine, grenade), unităților tactice de infanterie sau obstacolelor defensive structurale (șanțuri, dinți de dragon) folosite pentru blocarea avansului blindatelor pe câmpul de luptă.
• armament — Totalitatea armelor, echipamentelor de luptă, munițiilor și dispozitivelor tehnice conexe din dotarea unei armate, a unei unități militare sau a unui sistem defensiv individual. Acest ansamblu structural include arme albe, arme de foc, tehnică grea și sisteme moderne de rachete, fiind reglementat strict prin legi naționale și tratate internaționale privind securitatea și controlul proliferării.
• artilerie — Armă din cadrul forțelor terestre dotată cu guri de foc de calibru mare (tunuri, obuziere, aruncătoare, sisteme de rachete); totalitatea acestor piese de armament și a tehnicii de luptă aferente. În sens tactic, termenul reprezintă știința și tehnica utilizării armamentului greu pentru executarea loviturilor de la distanță în sprijinul altor categorii de trupe.
• aruncătoare — Forma de plural a substantivului aruncător (dispozitive, arme sau mașinării concepute pentru a propulsa sau expulza proiectile, flăcări, grenade ori alte obiecte la distanță); de asemenea, poate îndeplini rolul de adjectiv feminin plural pentru a descrie entități, forțe, structuri sau substanțe care au proprietatea sau funcția de a arunca, lansa ori împrăștia elemente în spațiu.
• autoîncărcător — Dispozitiv electromecanic, agregat greu, vehicul industrial sau modul digital complex conceput pentru a efectua operațiunea de încărcare în mod complet automatizat. În domeniul logistic, logistică și construcții civile, definește utilajele autopropulsate dotate cu cupe sau brațe hidraulice folosite pentru transbordarea materialelor vrac, în timp ce în ingineria militară avansată reprezintă mecanismul robotizat care înlocuiește servanții umani, alimentând rapid tunul cu proiectile și încărcături de azvârlire.