#arma

• ab abusu ad usum non valet consequentia — Principiu fundamental în bioetică, farmacovigilență și toxicologie clinică ce afirmă că 'trecerea de la abuz la folosire nu este valabilă' (concluzia trasă din abuzul unui lucru nu invalidează utilizarea sa corectă). În medicină, înseamnă că interzicerea sau condamnarea unui medicament util sau a unui tratament (ex. substanțe opioide pentru dureri severe) nu este justificată doar pentru că unii pacienți sau indivizi abuzează de el.
• ab antiquo — Forma clasică și corectă din limba latină pentru 'din timpuri străvechi' sau 'din vechime'. În toxicologie, farmacognozie și etică medicală, este folosită pentru a sublinia că anumite efecte terapeutice, interdicții (ex. utilizarea unor otrăvuri în scopuri politice sau medicale) sau jurăminte profesionale sunt în vigoare și respectate din cele mai vechi timpuri ale civilizației umane.
• ab initio — Expresie latină care înseamnă 'de la început' sau 'de la punctul zero'. În biochimie și farmacologie computațională, se referă la calcule sau simulări bazate strict pe legile fizicii cuantice, fără a folosi date empirice preexistente (ex. plierea proteinelor ab initio). În medicina legală, descrie un act, o expunere toxică sau o condiție patologică considerată nulă sau prezentă încă din momentul inițial.
• abaca — Plantă textilă din familia bananierului (Musa textilis), cultivată în Filipine, ale cărei frunze furnizează o fibră vegetală foarte rezistentă (cânepă de Manila). În domeniul materialelor medicale și farmaceutice, fibrele fine de abaca sunt utilizate în straturile filtrante rezistente la umiditate, pentru confecționarea pungilor sterile de ceaiuri medicinale, a hârtiei speciale pentru filtre de laborator și a unor textile de protecție biodegradabile.
• abanos — Lemn prețios, foarte exotic, de culoare neagră, dens și dur, obținut de la mai mulți arbori tropicali din genul Diospyros (familia Ebenaceae). În farmacognozie și în istoria farmaciei, extractele, așchiile și pulberea din lemn de abanos sau din scoarța sa erau utilizate în trecut în prepararea unor remedii empirice astringente și purificatoare, iar lemnul în sine servea la fabricarea mozoarelor farmaceutice rezistente la coroziune chimică.
• Abelia — Gen de plante arbustive decorative din familia Caprifoliaceae, originare din Asia de Est și Mexic. În botanica farmaceutică, toxicologie și neuropsihiatrie, extractele din speciile genului Abelia sunt studiate pentru conținutul lor în metaboliți secundari biologic activi (iridoid-glucozide, polifenoli). Acești compuși prezintă potențial terapeutic antioxidant și neuroprotector, fiind investigați clinic în modele experimentale pentru reducerea stresului oxidativ din bolile neurodegenerative sau atenuarea simptomelor neurosomatice de anxietate.
• Abelia chinensis — Specie tip a genului Abelia, originară din China, caracterizată prin inflorescențe dense și parfumate. În biochimia medicală și fitoterapie, specia este intens cercetată pentru izolarea de metaboliți bioactivi rari, cum sunt glicozidele iridoide și acizii fenolici naturali. Acești compuși prezintă un interes deosebit în neuroprotecție, datorită capacității lor dovedite experimental de a atenua degradarea celulelor neuronale provocată de radicalii liberi, fiind studiați ca adjuvanți în combaterea stresului oxidativ din patologiile degenerative sau cognitive.
• Abelia engleriana — Specie de arbust aparținând genului Abelia, remarcabilă prin florile sale caracteristice în formă de pâlnie și adaptabilitate biologică deosebită. În fitoterapia experimentală, farmacognozie și toxicologie, specia este monitorizată pentru profilul său chimic bogat în flavonoide și compuși terpenici. Acești metaboliti sunt studiați clinic în modele de laborator pentru evaluarea efectelor analgezice, antiinflamatorii periferice și capacității de reducere a somatizărilor algice induse de stres la nivel neuro-muscular.
• Abelia floribunda — Specie de arbust sempervirescent originară din Mexic, remarcabilă prin florile sale tubulare de culoare roz-roșiatică și înflorirea abundentă. În biochimia medicală și farmacognozie, extractele obținute din frunzele și florile de Abelia floribunda sunt studiate pentru identificarea unor triterpene și acizi fenolici specifici. Acești compuși bioactivi sunt investigați în modele de laborator pentru evaluarea proprietăților lor antimicrobiene, antiinflamatorii și a potențialului de reducere a biomarkerilor stresului oxidativ celular la nivelul sistemului nervos periferic.
• Abelia triflora — Specie de arbust de dimensiuni mari, originară din regiunea muntoasă a Himalayei, caracterizată prin flori dispuse adesea în grupuri de câte trei și un parfum intens. În fitoterapia experimentală și cercetarea fitochimică, Abelia triflora este recunoscută pentru conținutul său de glicozide secoiridoide și derivați fenolici complecși. Acești constituenți naturali sunt studiați clinic în modele experimentale de neuroprotecție datorită potențialului lor de a reduce neuroinflamația și de a stabiliza homeostazia metabolică celulară la nivel cerebral.
• Abelia uniflora — Specie de arbust aparținând genului Abelia, originară din China, caracterizată prin flori solitare purtate pe pedunculi unici. În biochimia clinică și farmacognozie, extractele din Abelia uniflora sunt studiate pentru izolarea de metaboliți secundari biologic activi, în special monoterpene ciclice și acizi organici. Acești constituenți naturali prezintă potențial neuroprotector și antioxidant, fiind cercetați experimental în modele de laborator pentru protejarea membranelor celulare neuronale împotriva degenerării induse de peroxidarea lipidică.
• Abeliophyllum — Gen botanic monotipic din familia Oleaceae, reprezentat exclusiv de specia Abeliophyllum distichum (forsythia albă coreeană). În botanica farmaceutică, fito-neuroștiințe și toxicologie, extractele din organele aeriene ale acestei plante sunt studiate intensiv pentru concentrația lor ridicată de glicozide feniletanoidice, flavonoide și compuși verbascozide. Acești metaboliți secundari prezintă proprietăți puternic antioxidante, antiinflamatorii și neuroprotectoare, fiind investigați in vitro și in vivo pentru capacitatea de a reduce neuroinflamarea, de a inhiba acetilcolinesteraza și de a proteja celulele neuronale împotriva degradării induse de stresul oxidativ din patologiile cognitive degenerative.
• abientin — Termen tehnic de specialitate care desemnează un compus organic, un derivat acid sau o substanță rășinoasă extrasă ori izolată din structurile celulare ale coniferelor, în special din genul Abies (brad). În chimia farmaceutică și farmacognozie, proprietățile abientine sunt analizate datorită potențialului lor antiseptic, antiinflamator și expectorant, acizii din această clasă servind ca precursori în sinteza unguentelor dermatologice și a preparatelor inhalatorii pulmonare.
• Abies — Gen de arbori coniferi din familia Pinaceae, cuprinzând aproximativ 50 de specii cunoscute sub numele generic de brad. În farmacognozie, fitoterapie și medicina clinică istorică, genul Abies este recunoscut pentru producția de oleorășini, uleiuri volatile bogate în pinidă, limonen și acizi terebentinici, utilizate pe scară largă în prepararea unguentelor revulsive, a balsamurilor pectorale regenerante și a antisepticelor pentru căile respiratorii și urinare.
• Abies cephalonica — Specie de brad originară din regiunile montane ale Greciei, cunoscută popular sub numele de brad grecesc sau brad de Kefalonia. În medicina tradițională mediteraneeană și farmacognozia modernă, rășina și uleiurile esențiale extrase din acele sale sunt studiate pentru concentrația mare de alfa-pinen și beta-pinen, fiind folosite istoric ca agent antiseptic pulmonar puternic și antiinflamator articular în tratarea reumatismului.
• Abies grandis — Specie de brad de talie uriașă, originară din regiunile de coastă ale Americii de Nord de Vest, cunoscută popular sub numele de brad uriaș sau brad mare. În etnomedicina triburilor native americane și în farmacognozia modernă, extractele din scoarța și acele sale sunt recunoscute pentru conținutul bogat în beta-pinen, beta-felandren și limonat, fiind utilizate istoric ca un remediu expectorant puternic în afecțiunile pulmonare cronice, dar și ca antiseptic topic pentru dezinfectarea rănilor externe adânci.
• Abies pinsapo — Specie rară de brad originară din regiunile muntoase din sudul Spaniei și nordul Marocului, cunoscută popular sub numele de brad spaniol sau pinsapo. În etnomedicina mediteraneeană și farmacognozia contemporană, extractele obținute din acele sale rigide și scurte sunt apreciate datorită concentrației unice de monoterpene antioxidante, acizi abietici și compuși fenolici, fiind utilizate tradițional ca remediu vulnerar pentru dezinfectarea rănilor deschise, reducerea inflamațiilor articulare și ameliorarea afecțiunilor respiratorii de natură infecțioasă.
• abietacee — Denumire arhaică sau veche clasificare sistematică utilizată în trecut în literatura medicală și farmaceutică românească pentru a desemna familia coniferelor (în prezent Pinaceae). În tratatele vechi de botanică medicală, termenul grupa arbori rășinoși precum bradul sau molidul, recunoscuți pentru proprietățile lor balsamice, antiseptice ale căilor respiratorii și expectorante, fiind intens utilizați în prepararea siropurilor medicinale populare și a unguentelor antireumatice.
• abietin — Termen utilizat în vechea chimie farmaceutică pentru a descrie un principiu amar, o substanță rășinoasă sau o glicozidă extrasă din scoarța și acele unor specii de conifere (genul Abies). În secolele trecute, cercetătorii analizau abietinul pentru potențialul său febrifug (de scădere a febrei) și stimulant, însă supradozarea remediilor concentrate ce conțineau acest compus putea provoca iritații gastrice acute sau nefrită toxică.
• abietină — Substanță rășinoasă, de natură diterpenică, extrasă în trecut din rășina unor specii de conifere (în special din genul Abies). În farmacognozia timpurie și în medicina populară savantă a secolului al XIX-lea, era utilizată ca ingredient activ în prepararea unguentelor vulnerare, a plasturilor antireumatici sau ca stimulent balsamic pentru mucoasele respiratorii, datorită proprietăților sale antiseptice și cicatrizante.