#arioc

• acariocecidie — Formațiune tumorală sau g茧ă anormală (cecidie) apărută pe organele vegetative ale unei plante (frunze, tulpini, muguri), dezvoltată ca o reacție hiperplazică și hipertrofică a țesuturilor vegetale în urma atacului, înțepăturilor sau secrețiilor salivare produse de acarieni fitofagi (în special cei din familia Eriophyidae). Aceste structuri oferă paraziților adăpost împotriva intemperiilor și prădătorilor, precum și o sursă bogată de hrană.
• Ariocarpus — Gen de cactuși endemici din zonele semideșertice ale Mexicului și sudului statului Texas, caracterizați printr-o creștere extrem de lentă, tulpini globulare aplatizate și tuberculi unici, triunghiulari sau stâncoși, lipsiți de spini clasici la maturitate; aceste plante suculente au o rădăcină pivotantă masivă folosită ca rezervor de apă și sunt extrem de apreciate de colecționari pentru florile lor mari și aspectul lor mimetic, care imită calcarele din jur.
• Ariocarpus retusus — Specie de cactus endemică din regiunile aride și semideșertice ale Mexicului (genul Ariocarpus), caracterizată prin absența spinilor la specimenele adulte și prezența unor tuberculi triunghiulari, robuști, de culoare cenușiu-verzuie, adesea retuși sau rotunjiți la vârf. Cunoscut și sub numele popular de 'piatră vie', acest cactus globulos are o creștere extrem de lentă și o rădăcină pivotantă masivă, fiind adaptat bio-structural să supraviețuiască în crăpăturile rocilor calcaroase.
• Ariocarpus trigonus — Specie de cactus endemică din nord-estul Mexicului, clasificată adesea ca o subspecie sau o varietate strâns înrudită cu Ariocarpus retusus; se distinge structural prin tuberculii săi lungi, curbați în sus și ascuțiți la vârf, având o secțiune transversală perfect triunghiulară (trigonă). Planta are un aspect de rozetă rigidă, nu prezintă spini și produce flori spectaculoase de culoare galbenă sau crem în perioada de înflorire.
• arioci — Formă de plural arhaică sau variantă grafică rară corelată istoric cu numele biblic Arioc (rege al Elasarului sau căpitan al gărzii lui Nebucadnețar); utilizat uneori în vechile traduceri bisericești pentru a desemna suita, dregătorii sau supușii unui astfel de conducător antic.