#arianism

• Abuladze — Numele de familie al regizorului georgian Tengiz Abuladze, o figură legendară a cinematografiei sovietice și universale, recunoscut pentru stilul său poetic, profund alegoric și critic la adresa totalitarismului. Capodopera sa, filmul 'Căința' (Monanieba, 1984), a devenit o operă-simbol a perioadei Glasnost, fiind una dintre primele producții cinematografice care au demascat în mod curajos și de o manieră suprarealistă ororile represiunilor staliniste și absurdul cultului personalității.
• actualism — Teorie geologică și filosofică conform căreia legile fizice, chimice și biologice care guvernează Pământul în prezent au acționat în același mod și cu aceeași intensitate în toate epocile geologice trecute. În sens filosofic, reprezintă o doctrină care reduce realitatea exclusiv la ceea ce este actual, prezent sau în plină desfășurare, negând existența formelor pur potențiale.
• agrarian — Care susține agrarianismul, privitor la doctrinele politice și mișcările sociale care consideră proprietatea agricolă tradițională și comunitățile rurale drept fundamentul moral și economic al societății. Ca substantiv, desemnează un teoretician, politician sau membru al unui partid țărănesc care militează pentru protejarea intereselor agricultorilor în fața industrializării.
• agrariană — Forma de feminin pentru termenul agrarian; se referă la curentele politice, organizațiile țărănești sau perspectivele filosofice rurale. Ca substantiv, desemnează o femeie care aderă la ideologia agrarianistă ori militează pentru drepturile comunităților agricole.
• agrarianism — Doctrină social-politică și economică fundamentată pe valorizarea preeminentă a proprietății funciare și a muncii agricole ca baze ale stabilității naționale, moralității și libertății democratice. Acest sistem conceptual susține că societățile rurale sunt superioare din punct de vedere etic celor puternic industrializate și promovează măsuri legislative menite să protejeze micii producători independenți în fața expansiunii corporatiste urbane.
• anarchism — Variantă grafică neologică sau etimologică pentru cuvântul anarhism; doctrină politică și filozofică bazată pe respingerea totală a oricărei forme de autoritate instituționalizată, ierarhie forțată și control statal. Susține organizarea societății exclusiv prin asocieri libere, voluntare, cooperare reciprocă și autoguvernare, considerând că statul și structurile sale coercitive sunt opresive și inutile pentru libertatea individuală și colectivă.
• anarhism — Doctrină politică și filozofică bazată pe respingerea totală a oricărei forme de autoritate instituționalizată, ierarhie forțată și control statal. Această teorie susține organizarea societății exclusiv prin asocieri liber consimțite, voluntare, cooperare reciprocă, ajutor reciproc și autoguvernare descentralizată, considerând că statul și structurile sale juridice coercitive sunt opresive, corupte și inutile pentru libertatea individuală și colectivă.
• anarhizm — Variantă grafică arhaică, regională sau străină (influențată de limbile slave sau germanice) utilizată în unele documente istorice sau hărți politice vechi pentru substantivul anarhism. Desemnează doctrina politică ce respinge structural autoritatea statală coercitivă, militând pentru o societate orizontală, bazată pe comunități locale autogestionate și acorduri libere între indivizi.
• antidemocratic — Care contravine democrației și principiilor sale fundamentale; care este contrar libertăților cetățenești, egalității în fața legii și statului de drept. Termenul caracterizează sisteme de guvernare, doctrine, manifestări sau decizii structurale ce exclud participarea liberă a poporului la viața publică, promovând în schimb centralizarea opresivă a puterii.
• antidemocratism — Atitudine, curent politic, doctrină sau orientare ideologică opusă democrației și principiilor sale fundamentale; respingere a pluralismului politic, a statului de drept și a libertăților individuale. Acest fenomen structural se manifestă prin justificarea sau promovarea regimurilor autoritare, a totalitarismului și a centralizării opresive a puterii în stat.
• antifascism — Curent ideologic, mișcare politică sau atitudine civică fundamentată pe opoziția radicală față de fascism, nazism și orice formă de totalitarism de extremă dreaptă. Se manifestă prin apărarea valorilor democratice, a pluralismului și a libertăților fundamentale, având o istorie marcată de mișcările de rezistență din secolul al XX-lea și de eforturile globale de combatere a discursului instigator la ură și a structurilor autoritare.
• antimască — Care se opune purtării obligatorii sau voluntare a măștilor de protecție facială în spațiile publice ori medicale; mișcare socială, atitudine contestatară ori persoană care participă la proteste împotriva restricțiilor sanitare instituite în timpul epidemiilor. În sens structural, descrie o retorică bazată pe apărarea libertății individuale alegerii și pe scepticismul față de directivele medicale guvernamentale.
• antiparlamentar — Care se opune sistemului parlamentar, instituției parlamentului sau principiilor democrației reprezentative; care critică, contestă ori subminează autoritatea și legitimitatea corpului legislativ. În sens istoric și doctrinar, descrie discursuri, atitudini sau mișcări politice radicale care promovează centralizarea puterii în mâna unui lider suprem ori a unui organ executiv autoritar, în detrimentul dezbaterii parlamentare.
• antirasist — Care se opune rasismului sau care luptă împotriva lui; militant al antirasismului. Ca adjectiv, descrie măsuri, discursuri, legi, organizații sau mișcări civice destinate combaterii discriminării și segregării rasiale. Ca substantiv, desemnează persoana care adoptă o poziție activă, teoretică ori practică, împotriva ideologiilor supremaciste, militând pentru egalitatea tuturor grupurilor etnice.
• antirasistă — Forma de feminin pentru antirasist; femeie care milită împotriva rasismului sau orientare, acțiune ori măsură cu caracter incluziv care se opune discriminării și segregării pe criterii etnice sau rasiale. Termenul descrie o poziție civică activă ce urmărește deconstruirea stereoripurilor și garantarea egalității de șanse pentru toate grupurile umane în cadrul structurilor sociale și instituționale.
• antitotalitarism — Doctrină politică, atitudine ideologică sau poziție filosofică bazată pe respingerea radicală a totalitarismului, a fascismului, a comunismului de stat și a oricărei forme de totalitate guvernamentală coercitivă. Reprezintă un cadru conceptual ce reunește diverse orientări democratice, având ca numitor comun apărarea statului de drept, independența justiției, pluralismul ideologic și protejarea individului împotriva imixtiunii absolute a aparatului statal.
• antitrinitar — Care respinge dogma creștină a Sfintei Treimi (Trinitatea), negând divinitatea deplină a lui Iisus Hristos ca fiind egal cu Dumnezeu Tatăl sau considerând Duhul Sfânt doar ca pe o manifestare a puterii divine; persoană care aparține unei mișcări religioase bazate pe această concepție teologică (cum ar fi arianismul antic sau unitarianismul din perioada Reformei).
• antitrinitară — Forma de feminin pentru termenul antitrinitar; caracterizează o doctrină, o biserică, o mișcare religioasă sau o comunitate care respinge dogma Sfintei Treimi. De asemenea, desemnează o femeie care aderă la principiile teologice unitariene sau ariene, susținând unicitatea absolută a divinității și negând consubstanțialitatea lui Iisus Hristos cu Dumnezeu Tatăl.
• antitrinitarism — Curent teologic, doctrină creștină heterodoxă sau poziție ideologică manifestată de-a lungul istoriei bisericii, caracterizată prin respingerea explicită a dogmei Trinității. Cu rădăcini în monarhianismul și arianismul din primele secole, antitrinitarismul s-a structurat ca mișcare majoră în perioada Reformei Radicale prin unitarianism și socinianism, promovând ideea că Dumnezeu este o singură persoană absolută.
• apolinarism — Erezie hristologică din secolul al IV-lea, inițiată de Apolinarie de Laodiceea, care susținea că Isus Hristos a avut un trup și un suflet inferior uman, dar că mintea sau sufletul rațional omenesc (nous) a fost înlocuit complet de Logosul divin. Această doctrină diminua umanitatea deplină a Mântuitorului și a fost condamnată oficial în cadrul Sinodului al II-lea Ecumenic de la Constantinopol (381) pentru a proteja dogma celor două naturi depline.