#argir
- angiomegalie — Mărire anormală, permanentă și patologică a calibrului sau a volumului unui vas de sânge (arteră ori venă) sau a unui trunchi limfatic major. Acest fenomen structural de hipertrofie vasculară binedefinită poate surveni ca urmare a unor defecte congenitale de perete, staze circulatorii cronice prelungite sau modificări de presiune hemodinamică, fragilizând țesuturile și crescând riscul de insuficiență funcțională secundară.
- arghirie — Afecțiune dermatologică și toxicologică rară cauzată de expunerea prelungită sau ingestia cronică de argint, praf de argint ori compuși argintici (cum ar fi argintul coloidal). Această condiție structurală se manifestă prin depunerea ireversibilă a granulelor metalice în țesuturile conjunctive, mucoase și epidermă, determinând o pigmentare cenușiu-albăstruie sau ardezie caracteristică a pielii, intensificată în zonele expuse direct la radiațiile solare.
- argir — Termen arhaic sau regional de origine elenă, utilizat rar în trecut în anumite glosare alchimice, rețetare tradiționale ori însemnări de cancelarie ca echivalent direct pentru argint sau pentru monedele bătute din acest metal prețios; de asemenea, variantă de scriere pentru numele propriu 'Arghir'. În sens structural-lingvistic, reflectă împrumuturile lexicale tehnice sau nomenclaturile monetare balcanice care circulau în Principatele Române înainte de standardizarea științifică modernă.
- argirie — Afecțiune dermatologică și toxicologică rară provocată de acumularea patologică și ireversibilă a granulelor de argint elementar sau a compușilor săi în țesuturile organismului, ca urmare a expunerii profesionale prelungite ori a ingestiei cronice (cum ar fi argintul coloidal). Această condiție se manifestă structural prin colorarea cenușiu-albăstruie sau ardezie a pielii, mucoaselor și unghiilor, pigmentare care devine mult mai intensă în zonele expuse direct la radiațiile solare.
- argirism — Stare patologică și ansamblu de manifestări clinice sistemice ce caracterizează intoxicația cronică cu argint sau cu sărurile sale. Acest complex nosologic include nu doar pigmentarea cutanată specifică (argiria), ci și posibile alterări structurale sau funcționale la nivelul altor organe, cum ar fi depunerile argintice în structura renală (glomerulonefropatii mecanice) sau iritațiile oculare localizate, reprezentând o entitate de studiu majoră în medicina muncii.
- argirit — Denumire mineralogică arhaică sau livrescă utilizată în trecut ca sinonim pentru argentit sau sulfură de argint (Ag2S), ori pentru alte minereuri cu conținut ridicat de argint. În sens structural și istoric, termenul reprezintă o formă de tranziție preluată din terminologia științifică vest-europeană și elenă (bazată pe rădăcina argyros - argint), întâlnită în vechile tratate de geologie și cataloage miniere înainte de standardizarea nomenclaturii internaționale moderne.
- argiro — Element de compunere savantă (prefixoid) derivat din grecescul 'argyros' (argint), utilizat în terminologia științifică, medicală și tehnică internațională pentru a forma cuvinte referitoare la argint sau la sărurile acestuia (ex: arghirofil, argiroză). Ca formă autonomă în clasificările etimologice moderne, indică prezența sau afinitatea structurală față de metalul alb în diverse procese biochimice, industriale sau histologice.
- argirocarp — Care produce fructe de culoare argintie, acoperite cu perișori mătăsoși strălucitori sau care prezintă un luciu metalic argentic; referitor la speciile vegetale ale căror capsule, bace sau drupă au dezvoltat această caracteristică cromatică ca adaptare structurală pentru reflectarea radiațiilor solare excesive. În sens taxonomic, epitetul este utilizat pentru a descrie varietăți botanice unice din regiunile aride ori de coastă.
- argirofil — Care fixează sau prezintă o afinitate chimică deosebită pentru sărurile de argint; celulă, țesut organic sau structură microscopică (de exemplu, fibrele de reticulină) capabilă să reducă parțial ionii de argint după o pretratare chimică adecvată, căpătând o culoare neagră ori brună intensă. În sens histologic, elementele de tip argirofil sunt esențiale pentru evidențierea detaliilor anatomice fine ale sistemului nervos sau ale rețelelor conjunctive din organele interne.
- argiroză — Formă de intoxicație cronică cu argint sau variantă clinică localizată a argiriei, caracterizată prin depunerea patologică a microparticulelor de argint în țesuturile conjunctive; termenul este utilizat în mod special în oftalmologie pentru a descrie impregnarea metalică ireversibilă a membranei descemetice a corneei și a conjunctivei, determinând o decolorare cenușiu-argintie sau verzuie fără a afecta de regulă acuitatea vizuală.