#arendar

• apalt — Termen istoric și economic ce desemnează un contract sau un sistem medieval de arendare a monopolului asupra exploatării ori comercializării unor produse de larg consum sau resurse strategice (cum ar fi sarea, tutunul, vama sau băuturile alcoolice) în Țările Române în timpul regimului fanariot. Prin acest acord structural, beneficiarul (numit apaltas) plătea o sumă fixă vistieriei domnești în schimbul dreptului exclusiv de a colecta taxele aferente.
• arândare — Acțiunea de a arânda și rezultatul ei; procesul istoric sau regional de dare ori luare în arendă a unui bun imobil, a unei moșii sau a unei dări publice. Reprezenta un act juridico-economic fundamental în relațiile agrare din secolele trecute, reglementat prin zapise speciale.
• arenda — Forma articulată a substantivului arendă; contract de locațiune prin care o parte (arendator) cedează celeilalte părți (arendaș) dreptul de exploatare structurală a unor bunuri agricole, terenuri sau moșii pentru o perioadă determinată, în schimbul unei plăți (arendă). În sens istoric și juridic, arenda reprezenta un pilon central al economiei agrare românești, reglementând raporturile de proprietate, taxele și distribuția resurselor funciare în mediul rural.
• arendăluire — Acțiunea de a arendălui și rezultatul ei; procesul regional de dare sau luare în arendă a unor bunuri rurale ori terenuri arabile. Reprezintă un derivat de acțiune utilizat în mod restrâns în anumite regiuni din Transilvania pentru a defini formalizarea raporturilor de locație agrară.
• arendar — Formă regională sau variantă istorică rar întâlnită pentru cuvântul 'arendaș'; persoană care ia în arendă o moșie, un teren agricol sau o exploatare economică în schimbul unei sume de bani. În context structural-istoric, arendarul deținea un rol administrativ major în satele românești, gestionând forța de muncă a țăranilor, colectarea dărilor și optimizarea producției agricole pentru obținerea unui profit comercial semnificativ.
• arendare — Acțiunea de a arenda și rezultatul ei; operațiune juridică și economică prin care proprietarul unui bun (în special teren agricol) cedează temporar dreptul de exploatare și utilizare structurală unei alte persoane, numită arendaș, în schimbul unei plăți periodice prestabilite în bani ori în produse agricole (arendă). Acest proces contractual reglementează raporturile agrare și asigură continuitatea producției.
• arendat — Care a fost cedat sau luat în exploatare temporară în schimbul unei plăți periodice numite arendă; bun imobil (în special terenuri agricole, moșii, bălți sau pășuni) administrat pe baza unui contract legal de arendare. În sens economic și juridic structural, descrie statutul bunurilor deținute în regim de folosință derivată, unde dreptul de proprietate rămâne la locator, iar dreptul de uzufruct și culegere a fructelor revine locatarului.
• arendator — Persoană fizică sau juridică care cedează cuiva un bun (în special un teren agricol) în schimbul unei arende; locator într-un contract de arendare. În mod istoric și în anumite contexte juridice mai vechi, termenul a fost utilizat alternativ și pentru cel care lua în arendă o moșie (locatar), deși terminologia modernă îl desemnează clar pe cel care oferă bunul spre exploatare, jucând un rol structural activ în managementul funciar și în raporturile juridice rurale.
• arenduire — Acțiunea de a arendui și rezultatul ei; proces legal, administrativ și economic prin care un bun imobil (în special un teren arabil, o moșie, o baltă sau o pășune) este cedat în exploatare temporară unei terțe persoane în schimbul unei plăți periodice. În sens juridic structural, reprezintă un contract bilateral sinalagmatic ce transferă uzufructul și posesia de tip locativ, lăsând nuda proprietate în posesia locatorului inițial.
• aretare — Formă regională veche, variantă fonetică ori arhaism lexical utilizat în trecut în anumite graiuri rurale pentru procesul de arendare; acțiunea de a lua sau de a da în arendă un pământ agricol, o moșie, o baltă de pescuit ori o moară și rezultatul ei. În sens structural-funciar istoric, aretare descrie perfectarea înțelegerii juridice și logistice dintre proprietar și chiriaș, stabilind modul de împărțire a roadelor și cuantumul dărilor.