#arbitrar

• abuziv — Care constituie un abuz, care depășește limitele legalității, ale moralității sau ale bunului-simț; bazat pe forță, pe bunul-plac sau pe un raport inegal de putere, în dauna drepturilor altei persoane. În sens medical sau comportamental, desemnează o utilizare exagerată, nocivă și lipsită de moderație a unei substanțe, a unui privilegiu sau a unei resurse.
• ales bules — O expresie populară și argotică utilizată pentru a descrie o selecție făcută la întâmplare, în mod arbitrar sau după criterii superficiale și ad-hoc, lipsită de o analiză riguroasă ori de o metodologie obiectivă. În sens contextual, sugerează o alegere pripită sau un sortiment eterogen de elemente adunate fără o logică structurală clară.
• arbitrar — Care este lăsat la libera alegere sau la bunul plac al cuiva, fără a se întemeia pe o lege, pe o regulă fixă ori pe o necesitate obiectivă; despotic, abuziv, nejustificat. În lingvistică și filozofie, termenul descrie o legătură convențională, stabilită prin simplu acord social, cum este relația dintre semnul lingvistic și realitatea denumită.
• arbitrare — Acțiunea de a arbitra și rezultatul ei; conducerea unei competiții sportive prin aplicarea regulamentului sau soluționarea unui litigiu comercial ori politic de către o instanță nestatală imparțială. Reprezenta un proces formal prin care părțile alegeau să evite tribunalele de drept comun.
• arbitraricește — Formă adverbială arhaică și regională rar întâlnită pentru 'în mod arbitrar'; acțiune desfășurată după bunul plac, fără a ține cont de legi, reguli fixe, logică sau necesități obiective. Era utilizat în vechile texte juridice sau pamflete politice pentru a descrie comportamentul abuziv ori despotic al unor autorități locale.
• arbitrarie — Formă arhaică și variantă regională veche (întâlnită sporadic în traduceri juridice timpurii sau manuscrise administrative) pentru 'arbitrarietate' sau 'act arbitrar'; faptă, decizie ori stare de lucruri bazată pe abuz, despotism și bunul plac al unei autorități, lipsită de fundament legal sau logic.
• arbitraritate — Formă arhaică sau neologism de tranziție (utilizat sporadic în secolul al XIX-lea sub influența directă a limbilor romanice) pentru termenul 'arbitrarietate'; manifestare sau caracter al unei acțiuni luate exclusiv după bunul plac al unei autorități, fără respectarea legilor scrise.
• arbitrarul semnului lingvistic — Principiu fundamental al lingvisticii structurale, formulat de Ferdinand de Saussure, care stipulează că legătura dintre semnificant (imaginea acustică sau forma grafică a unui cuvânt) și semnificat (conceptul sau înțelesul său) este pur convențională și nemotivată natural. Aceasta înseamnă că nu există o relație intrinsecă sau necesară între sunetele care compun un termen și realitatea obiectivă pe care acesta o desemnează în natură.