#apolinar

• apolinar — Care aparține sau se referă la zeul Apollo din mitologia greco-romană; instituit în onoarea lui Apollo. În filozofia culturii și estetica modernă (teoretizată în special de Nietzsche), termenul descrie o atitudine caracterizată prin armonie, ordine, echilibru, claritate rațională și măsură structurală, aflată în opoziție directă cu spiritul dionisiac bazat pe extaz, pasiune și haos.
• Apolinarie — Numele purtat de mai multe personalități istorice creștine din Antichitatea târzie, cel mai important fiind Apolinarie cel Tânăr, episcop de Laodiceea (secolul al IV-lea), autor al unei doctrine hristologice controversate care a fost condamnată oficial ca erezie de către Biserică. Acest teolog și erudit sirian a susținut o teorie radicală privind unirea naturilor în Hristos, generând vii dezbateri dogmatice care au marcat evoluția patristicii timpurii.
• apolinarism — Erezie hristologică din secolul al IV-lea, inițiată de Apolinarie de Laodiceea, care susținea că Isus Hristos a avut un trup și un suflet inferior uman, dar că mintea sau sufletul rațional omenesc (nous) a fost înlocuit complet de Logosul divin. Această doctrină diminua umanitatea deplină a Mântuitorului și a fost condamnată oficial în cadrul Sinodului al II-lea Ecumenic de la Constantinopol (381) pentru a proteja dogma celor două naturi depline.
• apolinic — Care aparține sau se referă la zeul Apollo din mitologia greco-romană; caracterizat prin armonie, echilibru, claritate rațională, măsură și perfecțiune formală. În filozofia culturii (teoretizată esențial de Friedrich Nietzsche), termenul descrie tendința spre ordine, logica individualizării și frumusețea plastică artizanală, fiind antonimul perfect al spiritului dionisiac bazat pe extaz, haos și contopire mistică.