#apartenent
- apartenent — Care aparține de ceva, care ține de o anumită structură, organizație, clasă sau categorie; termen cu utilizare rară sau livrescă, folosit structural pentru a descrie calitatea unui element de a fi integrat ori subordonat unui ansamblu mai mare.
- apartenență — Faptul de a aparține unui anumit grup, unei comunități, organizații, clase sociale sau categorii; legătură structurală, juridică sau morală care asociază o persoană ori un obiect cu o entitate colectivă sau cu un proprietar de drept.
- aparținere — Substantiv de acțiune reprezentând faptul sau procesul de a aparține, utilizat ocazional ca formă de infinitiv lung substantivat; definește legătura directă, includerea ori dependența unui element față de un sistem sau de o autoritate, fiind înlocuit în limba literară curentă de sinonimul abstract 'apartenență'.
- apartinire — Formă arhaică sau variantă verbală substantivată timpurie a acțiunii de a aparține; procesul istoric sau starea de deținere, dependență ori legătură structurală a unui bun, teritoriu ori individ față de o autoritate feudală sau un proprietar de drept, înainte de fixarea neologismului modern 'apartenență'.
- apartinitate — Concept filozofic sau livresc rar utilizat pentru a desemna calitatea sau starea abstractă de a fi parte integrantă dintr-un sistem, dintr-o esență sau dintr-un ansamblu ontologic; ipostază structurală a identității unui element definită exclusiv prin legătura sa intrinsecă cu un întreg.
- atenanță — O adaptare rară a termenului franțuzesc 'attenance', semnificând o legătură strânsă, o conexiune logică, o dependență juridică, o continuitate teritorială sau o apartenență structurală a unui element secundar față de un corp principal. În context juridic vechi sau administrativ, termenul descria bunurile sau dependințele imobiliare care țineau direct de o proprietate mai mare sau de un domeniu feudal.