#antiteza

• antenantioză — Figură de stil sau procedeu retoric extrem de rar, asimilat uneori în categoria figurilor de opoziție sau inversiune structurală, ce constă în prezentarea anticipată a unui contraargument, a unei teze adverse sau a unei antiteze conceptuale înainte de a dezvolta argumentația principală. Acest mecanism este utilizat pentru a neutraliza obiecțiile publicului în discursurile juridice sau politice.
• antihreză — Procedeu retoric, figură de stil sau structură sintactică prin care se exprimă o opoziție conceptuală simetrică, realizată prin negarea unei teze concomitent cu afirmarea contrariului acesteia; variantă rară ori echivalent structural al antitezei bazat pe inversiunea sensurilor. În analiza literară, servește la accentuarea dramatică a contrastelor dintre două stări sau idei.
• antinomic — Care conține o antinomie sau se referă la o antinomie; care exprimă o contradicție profundă și aparent insolubilă între două legi, principii, teze sau concluzii, deși fiecare dintre ele este considerată valabilă, demonstrabilă din punct de vedere logic sau justificată istoric și juridic.
• antitetic — Care conține o antiteză, care se bazează pe o antiteză sau care constituie o opoziție totală, structurală și conceptuală față de o teză ori afirmație anterioară. În logică și filosofie (în special în dialectica hegeliană și kantiană), termenul descrie faza sau elementul contradictoriu care se opune tezei inițiale, facilitând tranziția către o sinteză superioară. În critică literară, caracterizează stiluri, personaje sau motive structurate pe contraste izbitoare și simetrice.
• antiteză — Figură de stil sau procedeu retoric bazat pe punerea în contrast izbitor și simetric a două idei, imagini, personaje ori concepte, cu scopul de a le scoate reciproc în evidență trăsăturile specifice. În sens filosofic, în special în dialectica idealistă, reprezintă a doua fază a procesului de evoluție a gândirii și a realității, care contrazice teza inițială și pregătește terenul pentru realizarea unei sinteze superioare.
• antonimic — Care aparține antonimiei, care se referă la antonime ori se bazează pe o opoziție structurală de sens; relație gramaticală, structură textuală sau serie de cuvinte caracterizată prin polaritate semantică. Acest tip de conexiune este utilizat în retorică și stilistică pentru a crea antiteze puternice și pentru a evidenția contraste clare în cadrul unui discurs.