#anteriu

• anteriu — Haină lungă bărbătească, deschisă în față, strânsă pe corp până la brâu și cu poalele largi, adesea confecționată din mătase, stofă fină sau catifea, purtată în trecut de boieri, de negustorii înstăriți din Țările Române sau, în prezent, de slujitorii cultului ortodox (ca robă preoțească). Această piesă vestimentară de influență orientală reflecta statutul social și rangul administrativ al purtătorului în epoca fanariotă.
• Anteriul lui Arvinte — Expresie proverbială inspirată din folclorul românesc și din comedia scriitorului Vasile Alecsandri, folosită pentru a descrie o soluție absurdă, o cârpeală ineficientă sau o reparație iluzorie prin care se strică o parte a unui obiect pentru a repara o altă parte a acestuia. Metafora face trimitere la situația comică în care personajul Arvinte își taie mânecile anteriului pentru a-și lungi poalele, rămânând în final cu o haină complet distrusă.
• antireu — Variantă fonetică veche sau regională pentru cuvântul 'anteriu'; haină lungă orientală, deschisă în față, lungă până la pământ, cu mâneci largi, încinsă cu un brâu, purtată în trecut de boieri, de fețele bisericești sau de femei ca piesă de vestimentație de epocă. În documentele comerciale și foile de zestre din secolele XVIII-XIX, termenul desemna straie de preț confecționate din mătase, catifea sau ghermesit, reprezentând un indicator al statutului social înalt.
• antiriu — Formă grafică secundară sau regională pentru cuvântul 'anteriu'; haină lungă de epocă, de origine orientală, deschisă în față, lungă până la pământ și strânsă pe corp, încinsă cu un brâu sau cordon. Piesa vestimentară era purtată în trecut în Țările Române de boieri, de negustorii înstăriți sau de fețele bisericești, fiind confecționată din materiale luxoase precum mătasea, catifeaua sau atlasul.