#anorexi

• anorectic — Care suferă de anorexie, caracterizat prin lipsa poftei de mâncare sau prin refuzul sistematic de a se hrăni (specific anorexiei nervoase). Ca substantiv și în context farmacologic, termenul desemnează o substanță medicamentoasă sau un compus chimic capabil să inhibe senzația de foame și să reducă apetitul acționând asupra centrilor nervoși hipotalamici, fiind utilizat în schemele clinice de tratament al obezității severe.
• anorectică — Persoană de sex feminin care suferă de anorexie, în special de anorexie nervoasă, manifestată prin restricție alimentară severă, fobie patologică de îngrășare și o percepție profund distorsionată asupra propriei greutăți corporale. Ca adjectiv, termenul califică o manifestare energetică sau un comportament clinic restrictiv, asociat cu pierderea drastică în greutate și disfuncții endocrine sau metabolice secundare.
• anorexi — Formă flexionară de plural a substantivului anorexie, care desemnează multiple cazuri, manifestări sau tipologii clinice ale absenței ori pierderii patologice a poftei de mâncare. În sens larg și structural, termenul acoperă spectrul tulburărilor de dinamică alimentară caracterizate prin restricții calorice extreme, fie de natură neuro-psihică (anorexia nervoasă), fie secundare unor afecțiuni organice severe sau tratamente oncologice agresive.
• anorexic — Care se confruntă cu anorexia, caracterizat printr-o diminuare severă a poftei de mâncare sau prin refuzul deliberat de a consuma alimente. Ca substantiv, desemnează un pacient de sex masculin afectat de o tulburare de comportament alimentar compulsivă, definită structural prin dorința obsesivă de a slăbi, distorsionarea schemei corporale și perturbări metabolice severe determinate de malnutriție.
• anorexică — Persoană de sex feminin afectată de anorexie, manifestată prin reducerea drastică a aportului alimentar, teama intensă de îngrășare și o imagine distorsionată asupra propriului corp. Ca adjectiv, califică o manifestare clinică, o stare fizică sau o conduită psihologică marcată de refuzul hranei și de o scădere ponderală accentuată, periculoasă pentru echilibrul metabolic și hormonal al organismului.
• anorexie — Simptom clinic constând în diminuarea marcată sau pierderea completă a poftei d mâncare, întâlnit în boli infecțioase, neoplazice sau endocrine. Când este de natură psihică, termenul desemnează anorexia nervoasă, o tulburare psihiatrică majoră caracterizată prin dorința obsesivă de a slăbi, restricție alimentară severă autoimpusă, amenoree și distorsionarea gravă a schemei corporale, având o rată crescută de morbiditate.
• anorexigen — Care determină diminuarea sau pierderea poftei de mâncare; substanță chimică, compus natural ori medicament conceput structural pentru a suprima apetitul prin acțiune directă asupra centrilor foamei de la nivelul hipotalamusului. În managementul clinic, acești agenți sunt utilizați ca terapie adjuvantă în tratamentul obezității severe și al sindroamelor metabolice asociate.
• anosmie — Pierderea totală a simțului mirosului, cauzată de o afectare structurală sau funcțională a mucoasei nazale, a căilor olfactive ori a cortexului cerebral. Acest simptom clinic poate fi congenital sau dobândit, survenind frecvent în urma unor traumatisme craniene, infecții respiratorii acute (precum gripa sau COVID-19), tumori de fosă anterioară ori afecțiuni neurodegenerative (boala Parkinson).