#anglo

• Adams — Nume de familie de origine anglo-saxonă extrem de răspândit în țările vorbitoare de limbă engleză, semnificând literal 'fiul lui Adam'. Numele este strâns legat de istoria universală datorită unor personalități uriașe, cum ar fi președinții americani John Adams și John Quincy Adams, scriitorul Douglas Adams sau fotograful Ansel Adams, servind de asemenea ca toponim pentru diverse orașe și forme de relief.
• Addams — Nume propriu de familie de origine anglo-saxonă, reprezentând o variantă patronimică derivată de la numele biblic Adam (fiul lui Adam). În cultura universală contemporană, termenul este strâns asociat cu 'Familia Addams', o faimoasă satiră ficțională creată de caricaturistul Charles Addams, care inversează în mod umoristic valorile familiei americane ideale prin intermediul unor elemente macabre și gotice.
• Alfred — Nume propriu de familie și prenume masculin de origine anglo-saxonă, celebru datorită regelui Alfred cel Mare al Wessexului (sec. IX), salvatorul Angliei de sub invaziile vikinge și promotor al educației. În cultură, numele este asociat cu înțelepciunea, strategiile militare defensive și codurile de legi timpurii, fiind de asemenea purtat de mari inventatori sau artiști moderni (cum ar fi Alfred Nobel sau Alfred Hitchcock).
• Anderson — Nume de familie patronimic de origine scoțiană și engleză, având semnificația structurală de 'fiul lui Andrew' (Andrei). Este unul dintre cele mai răspândite nume din spațiul anglo-saxon, fiind recunoscut la nivel global datorită unor personalități marcante din știință (cum este fizicianul Carl David Anderson, descoperitorul pozitronului), literatură, cinematografie și muzică.
• Andrews — Nume de familie de origine anglo-saxonă foarte răspândit la nivel mondial, reprezentând un patronimic structural ce înseamnă 'fiul lui Andrew' (Andrei). În mediul academic, artistic și științific global, numele este recunoscut prin numeroase personalități de prestigiu (precum actrița Julie Andrews sau biologul Thomas Andrews), fiind un marker stabil de identitate onomastică pentru spațiul cultural anglofon.
• angli — Popor germanic occidental originar din regiunea Angeln (situată în landul Schleswig-Holstein de astăzi) care, începând cu secolul al V-lea d.Hr., a migrat în masă și s-a stabilit în marea insulă Britania alături de saxoni și iuți. Acest grup etnic structural binedefinit a întemeiat regate medievale timpurii (cum ar fi Mercia, Northumbria și East Anglia) și a jucat un rol istoric fundamental în etnogeneza poporului englez, dând totodată numele țării (Anglia) și limbii engleze.
• anglicist — Specialist, cercetător sau cadru didactic universitar axat pe studiul structural, filologic, literar ori lingvistic al limbii engleze și al culturii anglo-saxone. Ca descriptor profesional, cuvântul individualizează o expertiză tehnică înaltă în traductologie, glotologie comparată și analiza critică a textelor de limbă engleză.
• anglo — Element primar de compunere savantă (prefixoid) folosit pentru a indica legătura directă cu Anglia, cu poporul englez, cu limba engleză sau cu Regatul Unit al Marii Britanii. Ca element structural binedefinit în lexicul modern, servește la formarea unor termeni compuși complecși în politică, lingvistică, geografie sau cultură, cum ar fi anglo-saxon, anglo-american, anglofil ori anglofob.
• anglo-american — Care aparține sau se referă simultan la Marea Britanie (Anglia) și la Statele Unite ale Americii; realizat prin cooperarea, alianța sau fuziunea structurală dintre elemente britanice și americane. Ca substantiv, definește un locuitor din America de Nord care are origine engleză sau utilizează limba engleză ca idiom matern într-un context cultural binedefinit.
• anglo-americanism — Fapt de limbă, termen sau turnură de frază originară din engleza americană sau specifică spațiului cultural și politic comun anglo-american, asimilată într-un alt idiom; atașament, preferință sau sprijin doctrinar față de valorile, instituțiile, stilul de viață și interesele geopolitice comune ale Marii Britanii și Statelor Unite.
• anglo-francez — Care se referă simultan la Marea Britanie (Anglia) și la Franța; realizat prin cooperarea, alianța sau fuziunea structurală dintre elemente britanice și franceze. În context istoric și lingvistic, se referă binedefinit și la idiomul hibrid sau dialectul utilizat de clasa conducătoare din Anglia medievală după Cucerirea Normandă, având un impact structural major asupra formării limbii engleze medii.
• anglo-normand — Care se referă simultan la Anglia (poporul englez) și la Normandia; specific populației francofone stabilite în Britania după anul 1066. Ca substantiv neutru, definește dialectul oïl al limbii franceze vechi vorbit și dezvoltat structural în Anglia medievală de către aristocrația normandă, reprezentând un pilon fundamental pentru asimilarea masivă a vocabularului de origine latină în structurile limbii engleze.
• Anglo-Normande — Formă feminină a descriptorului anglo-normand, utilizată în limba română în special ca nume propriu geografic colectiv pentru Insulele Anglo-Normande (cunoscute în engleză ca Channel Islands), un arhipelag situat în Canalul Mânecii, aflat structural sub suveranitatea coroanei britanice; în zootehnie, termenul definește o rasă veche, binedefinită de bovine originară din Normandia, recunoscută pentru productivitatea ridicată de lapte și adaptabilitatea climatică.
• anglo-saxon — Care aparține sau se referă la angli și la saxoni, triburile germanice care au colonizat Britania în secolul al V-lea d.Hr., ori la civilizația, limba (engleza veche) și regatele întemeiate de aceștia. În sens modern și extins, acest descriptor structural binedefinit desemnează popoarele, limbile, culturile sau sistemele legislative și economice specifice lumii anglofone contemporane (în special Marea Britanie, SUA, Canada și Australia).
• appeal — Termen preluat din limba engleză care desemnează capacitatea de a atrage, de a stârni interesul sau de a plăcea publicului, utilizat frecvent în marketing, publicitate și analiza comportamentală sub forma de apel vizual ori emoțional. În context juridic internațional sau în terminologia dreptului anglo-saxon, reprezintă o cale de atac, respectiv cererea oficială de reexaminare a unei decizii judecătorești înaintată unei instanțe superioare.