#angelic

• angelesc — Formă adjectivală arhaică, rară sau poetică, utilizată în trecut ca sinonim pentru 'îngeresc' sau 'angelic'; care aparține îngerilor, privitor la îngeri, specific acestora ori care provine de la ei. În sens figurat, termenul descrie o trăsătură caracterizată prin puritate absolută, bunătate desăvârșită, frumusețe ideală sau o stare de liniște și armonie divină.
• angelic — Care aparține îngerilor, privitor la îngeri, specific acestora sau care amintește de ei prin calități deosebite; îngeresc. În sens figurat, termenul descrie o trăsătură sau o manifestare caracterizată prin blândețe extremă, puritate ideală, nevinovăție deplină, frumusețe senină, armonie sau bunătate desăvârșită.
• Angelica — Prenume feminin melodios și frecvent utilizat în onomastica românească și internațională, direct înrudit cu numele 'Angela' și derivat din latinescul 'angelicus' (îngeresc, de înger). Termenul are la bază rădăcina grecească 'angelos' (sol, mesager divin), sugerând virtuți precum puritatea sufletească, blândețea, frumusețea ideală și protecția spirituală. În literatura română și universală, este adesea ales pentru a contura personaje feminine de o noblețe rară sau o inocență desăvârșită.
• Angelica archangelica — Denumirea științifică (în latină) pentru angelică (sau anghelică), o plantă erbacee bienală sau perenă din familia Apiaceae (Umbelliferae), nativă din regiunile temperate ale Europei de Nord și Asiei. Planta se remarcă printr-o tulpină robustă, cilindrică și goală în interior, care poate atinge până la 2-2,5 metri înălțime, purtând inflorescențe mari, globuloase, sub formă de umbele cu flori mici alb-verzui. Rizomul și rădăcinile sale cărnoase produc un suc lăptos aromat și sunt intens valorificate în industria farmaceutică pentru proprietățile lor antispastice, carminative, tonice și digestive, precum și în producția de lichioruri fine, bitteruri sau în cofetărie (tulpinile confiate).
• Angelica silvestris — Denumirea științifică (cu varianta ortografică 'sylvestris') pentru angelica de pădure, o plantă erbacee robustă, perenă sau bienală, din familia Apiaceae (Umbelliferae), nativă în regiunile temperate ale Europei și Asiei. Planta atinge o înălțime de până la 2-2,5 metri și se caracterizează printr-o tulpină cilindrică, fistuloasă (goală pe interior) și adesea purpurie, frunze mari dublu sau triplu penat-sectate și inflorescențe mari sub formă de umbele compuse, plate sau ușor rotunjite, cu flori numeroase de culoare albă, roz sau roșiatică ce înfloresc la sfârșitul verii. Crește spontan în locuri umede, lunci, zăvoaie și la liziera pădurilor, având proprietăți melifere și medicinale similare cu ruda sa de cultură, însă cu o acțiune terapeutică mai blândă.
• angelină — Denumire populară regională folosită pentru angelică, o plantă erbacee din familia umbeliferelor cunoscută pentru proprietățile sale puternic aromate și medicinale. În tradiția fitoterapeutică românească, termenul face referire la variantele spontane sau cultivate ale plantei, ale căror rădăcini și rizomi sunt colectate toamna pentru a fi folosite în prepararea de remedii digestive, tonice și antispastice.
• angelină-sălbatică — Denumire populară compusă ce desemnează specia de angelică de pădure (Angelica silvestris), o plantă erbacee perenă, robustă, nativă în zonele de luncă și lizieră din România. Se diferențiază de varianta de cultură prin talia adesea mai zveltă, tulpina pronunțat purpurie și umbelele florale mai plate, fiind utilizată în medicina populară ca un substituent cu acțiune terapeutică mai temperată pentru afecțiunile respiratorii și digestive.
• angelitate — Calitatea sau starea de a fi angelic; ansamblu de însușiri ideale specifice îngerilor, precum bunătatea desăvârșită, blândețea absolută, puritatea spirituală, inocența neatinsă de viciu și seninătatea luminoasă. Termenul este utilizat cu precădere în limbajul teologic, filozofic sau în eseistica literară rafinată pentru a descrie manifestări umane de o noblețe morală rară sau momente de grație sacră.
• anghelică — Variantă ortografică tradițională, regională sau arhaică pentru 'angelică' (Angelica archangelica); plantă erbacee robustă din familia umbeliferelor, cu tulpini înalte, inflorescențe mari globuloase și un miros puternic aromat. În fitoterapia tradițională, rădăcinile și rizomii săi bogați în uleiuri esențiale sunt colectați toamna pentru prepararea de remedii gastrice, antispastice și tonice. Ca adjectiv (formă feminină pentru anghelic), descrie o trăsătură caracterizată prin blândețe pură, nevinovăție sau frumusețe ideală ce amintește de un înger.
• anghelină — Variantă populară regională sau arhaică pentru 'angelică' (Angelica archangelica) ori 'angelină', desemnând o plantă erbacee robustă din familia umbeliferelor, apreciată istoric în satele românești pentru proprietățile sale medicinale și aromatice deosebite. Rădăcinile și tulpinile sale cărnoase sunt utilizate în fitoterapia tradițională ca tonic digestiv, stomahic și antispastic, fiind recunoscută în popor și sub denumirea metaforică de iarba îngerilor.
• anghilică — Denumire populară și regională utilizată în anumite zone ale țării pentru specia vegetală Angelica archangelica (angelică) sau pentru alte plante erbacee înrudite, recunoscute pentru rizomii lor aromatici și proprietățile medicinale deosebite. În etnobotanica românească, acest diminutiv structural reflectă familiaritatea comunităților rurale cu flora medicinală locală, fiind utilizat în rețetarele tradiționale pentru prepararea tonicelor digestive și a remediilor împotriva afecțiunilor respiratorii.
• Aralia chinensis — Denumirea științifică binominală a angelicăi chinezești sau a sparnelului chinezesc, un arbust mare sau arbore mic de foioase din familia Araliaceae, nativ din estul Asiei (China, Vietnam, Malaezia). Este caracterizat prin tulpini prevăzute cu ghimpi ascuțiți, frunze dublu compuse extrem de mari și inflorescențe sub formă de panicule umbeliforme albe, fiind utilizat în medicina tradițională chineză datorită proprietăților tonice și antiinflamatoare ale rădăcinilor și scoarței sale.
• Aralia elata — Denumirea științifică binominală a copacului angelică japonez sau a sparnelului japonez, un arbust mare sau arbore mic foios din familia Araliaceae, nativ din estul Rusiei, China, Coreea și Japonia. Planta este cunoscută pentru tulpina sa verticală acoperită de ghimpi puternici, frunzișul luxuriant compus și inflorescențele terminale mari cu flori albe, lăstarii săi tineri și fragezi fiind recoltați primăvara în gastronomia asiatică sub numele de taranoki sau dureup.
• arhaghelesc — O variantă fonetică arhaică, regională sau populară a adjectivului modern 'arhanghelie' sau 'arhanghelic', utilizată istoric în textele bisericești vechi pentru a descrie ceea ce aparține unui arhanghel, se referă la arhangheli sau este specific acestor entități angelice superioare. Termenul se întâlnește ocazional în hrisoave, cazanii și graiurile locale din nordul țării, păstrând o puternică amprentă a limbajului liturgic de tranziție înainte de unificarea normelor ortografice moderne.