#anafor

• amintit — Care a fost adus în memorie, pomenit, menționat sau evocat anterior în cadrul unei discuții, al unui text ori al unui document. Ca participiu trecut al verbului 'aminti', servește ca bază structurală pentru timpurile compuse; ca adjectiv, are un puternic rol anaforic, făcând legătura cu o entitate prezentată mai sus.
• anafor — Mişcare circulară şi turbulentă a unui fluid, întâlnită cu precădere în hidrografie sub forma unui vârtej acvatic puternic ce se formează în râuri sau fluvii, în zonele unde curentul principal loveşte un obstacol, un cot al malului sau suferă o schimbare bruscă de adâncime. Acest fenomen hidrodinamic structural creează o zonă de aspiraţie descendentă periculoasă pentru navigaţie şi înot, fiind generat de intersecţia unor fire de apă cu viteze şi direcţii diferite.
• anafora — Figură de stil retorică și sintactică ce constă în repetarea aceluiași cuvânt sau grup de cuvinte la începutul mai multor propoziții, fraze ori versuri consecutive, cu scopul de a accentua o idee, a crea simetrie și a spori muzicalitatea discursului. În lingvistică, definește relația de coreferință prin care o unitate lexicală trimite la o entitate menționată anterior în text. În liturghia creștină orientală (ortodoxă), termenul (scris adesea Anafora) desemnează partea centrală a Sfintei Liturghii, rugăciunea solemnă a jertfei euharistice.
• anaforeză — Fenomen fizico-chimic structural reprezentat de deplasarea particulelor coloidale sau a ionilor încărcați negativ (anioni) dintr-o soluție sau suspensie către polul pozitiv (anod), sub influența unui câmp electric extern. În medicină și dermatologie, această formă de electroforeză este utilizată terapeutic pentru introducerea transcutanată a unor substanțe medicamentoase sau ioni cu sarcină negativă direct în țesuturi, facilitând tratamente localizate de precizie.
• anaforic — Care se referă la o anaforă sau care prezintă caracteristicile unei coreferințe ori repetiții structurale; în lingvistică, descrie un cuvânt (adesea un pronume sau un adverb) care trimite la un segment lingvistic exprimat anterior în text, asigurând coeziunea de discurs. În retorică și stilistică, termenul califică un stil sau o construcție bazată pe reluarea intenționată a acelorași termeni la începutul mai multor unități sintactice succesive.
• anaforniță — Vas sau tipsie specială, de formă circulară, realizată de obicei din metal prețios sau sticlă, utilizată structural în bisericile ortodoxe pentru păstrarea și distribuirea anaforei (pâinea sfințită tăiată în bucățele mici care se împarte credincioșilor la sfârșitul Sfintei Liturghii). Acest obiect de cult este așezat pe o masă în fața altarului sau în naos, având o valoare ritualică profundă.
• anafură — Pâine sfințită (tăiată în bucățele mici, provenită din prescurile din care s-a tăiat Sfântul Agneț) care se împarte credincioșilor la sfârșitul Sfintei Liturghii sau al altor slujbe ortodoxe. În sens structural liturgic, reprezintă un simbol al binecuvântării și al comuniunii spirituale, fiind consumată de credincioși dimineața, pe nemâncate, ca act de evlavie și curățire interioară.