#amortitor
- amorțitor — Care produce amorțeală, care diminuează sensibilitatea fizică ori capacitatea de reacție neuromusculară; substanță farmacologică sau agent extern care acționează ca un anestezic local temporar. În sens tehnic sau arhaic, termenul poate fi utilizat sporadic ca sinonim pentru un element care atenuează ori absoarbe un impact mecanic sau acustic.
- amorțitoriu — Variantă ortografică și fonetică veche a adjectivului 'amorțitor'; care are proprietatea sau facultatea de a amorți, de a reduce sensibilitatea fizică ori de a toropi simțurile. În textele medicale și literare de secol nouăsprezece, descria acțiunea frigului extrem, a fricii paralizante sau a substanțelor sedative și anestezice timpurii asupra corpului uman.