#aluna

• aluna — Forma articulată hotărât a substantivului feminin 'alună' (fructul alunului, o achenă comestibilă cu coajă lemnoasă, tare). Alternativ, funcționează ca persoana a III-a singular a timpului perfect simplu sau ca participiu/adjectiv trunchiat în graiuri populare pentru verbul 'a aluna' (a aluneca).
• alună americană — Denumire populară sinonimă cu aluna de pământ (arahidă); fructul plantei erbacee Arachis hypogaea din familia Fabaceae, care se dezvoltă și se coace în sol, format dintr-o păstaie lemnoasă, reticulată, ce conține semințe comestibile, uleioase, consumate de obicei prăjite și sărate sau sub formă de unt.
• alună-americană — Variantă ortografică scrisă cu cratimă pentru denumirea populară a arahidei (Arachis hypogaea); fructul unei plante leguminoase care se dezvoltă subteran, format dintr-o păstaie lemnoasă cu textură reticulată ce adăpostește semințe bogate în grăsimi și proteine.
• alună-de-pământ — Denumire populară compusă cu cratimă pentru arahidă (Arachis hypogaea); plantă anuală leguminoasă ale cărei păstăi se îngroapă singure în sol pentru a se coace, oferind semințe comestibile uleioase cu o valoare nutritivă deosebit de ridicată.
• alună-porcească — Denumire populară regională sau arhaică atribuită uneori fructului de alun sălbatic, ghindelor de dimensiuni reduse sau tuberculilor subterani ai unor plante erbacee (cum ar fi genul Lathyrus sau Bunium) utilizați în trecut în hrana porcilor ori culeși în perioade de foamete.
• alună-turcească — Fructul alunului turcesc (Corylus colurna); o nuculă sau achenă comestibilă, globuloasă și ușor turtită, cu coaja lemnoasă extrem de groasă și tare, protejată de un înveliș (involucru) cărnos, profund franjurat și strâns lipit, recunoscută pentru aroma sa intensă de nucă.
• alunar — Pasăre migratoare de talie medie din familia Corvidae (Nucifraga caryocatactes), cu penaj brun-ciocolatiu pătat cu alb, ce se hrănește în special cu alune și semințe de conifere; pârș de alun (un rozător mic). Ca adjectiv, descrie un loc, un crâng sau un sol propice creșterii alunilor.
• alunare — Acțiunea de a (se) aluna (a aluneca) și rezultatul ei; formă arhaică, populară sau regională pentru substantivul modern 'alunecare', întâlnită în texte vechi sau în graiuri locale pentru a descrie o pierdere a stabilității ori o surpare de teren.
• alunăreasă — Femeie care se ocupă cu culesul, depozitarea sau vânzarea alunelor în piețe ori iarmarocuri tradiționale; soția unui alunar; moțiunea de gen feminin pentru substantivul 'alunar'.
• alunariu — Formă arhaică și regională rară pentru adjectivul 'alunăriu' (sau 'alunări'); descrie o culoare brună-deschisă, galben-maronie, asemănătoare cu nuanța cojii de alună coaptă, ori se referă la un loc abundent în tufe de alun.
• alunaș — Formă diminutivală regională sau populară pentru substantivul 'alun' (tufă mică de alun) sau utilizat rar ca hipocoristic pentru o alună mică ori pentru pârșul de alun (rozător).
• alunat — Care a alunecat, s-a deplasat ori s-a surpat; formă de participiu trecut pentru verbul vechi 'a aluna' (a aluneca); se referă la un teren surpat sau la o suprafață care și-a pierdut stabilitatea structurală.
• alunea — Formă de persoana a III-a singular a timpului imperfect pentru verbul vechi și regional 'a aluna' (a aluneca); descrie mișcarea continuă de alunecare, deplasare fluidă sau surpare a unui obiect ori a unei mase de pământ în trecut.
• alunică — Diminutiv al substantivului 'alună' (fructul alunului) sau formă alternativă, uneori regională ori afectivă, pentru 'aluniță' (mică pată pigmentară pe piele, nev nevocelular). În sens botanic, descrie o alună mică, imatură sau sălbatică, iar în sens anatomic reprezintă o formațiune cutanată benignă, de dimensiuni reduse, circumscrisă și colorată în nuanțe de maro sau negru.
• alunuță — Formă diminutivală, adesea regională sau afectivă, pentru substantivul 'alună' ori variantă populară pentru 'aluniță'; o alună mică, tânără sau provenită de la o specie sălbatică de arbust. În limbajul poetic sau în poveștile populare, termenul este utilizat pentru a descrie roadele mărunte ale pădurii culese de viețuitoare sau copii.
• Apios americana — Specie de plantă agățătoare perenă din familia Fabaceae, nativă în estul Americii de Nord. Este renumită pentru tuberculii săi subterani comestibili, bogați în proteine și amidon, care cresc înșirați pe rădăcini ca niște mărgele. Florile sale sunt intens parfumate, având un colorit spectaculos în nuanțe de maroniu, roz și purpuriu, grupate în ciorchini denși.