#alumina
- alitic — Care conține o cantitate însemnată de hidroxizi de aluminiu liberi sau care se referă la bauxită și la produsele de dezagregare bogate în alumină; specific proceselor de alterare chimică în climat tropical umed, care duc la acumularea oxizilor de aluminiu și fier. În chimia cimentului, termenul califică o fază sau o structură clincherizată în care predomină alitul (silicatul tricalcic), responsabilă pentru proprietățile de întărire rapidă.
- alumin — Formă arhaică sau neologism învechit utilizat în trecut în terminologia chimică și mineralogică românească pentru oxidul de aluminiu (alumină) sau ca rădăcină structurală în denumirea unor compuși (cum ar fi hidrurile sau sărurile derivate din aluminiu); în uzul curent, este asimilat ca o variantă grafică parțială sau greșeală pentru 'alumină' ori 'aluminat'.
- alumină — Oxid de aluminiu în stare nativă ori obținut pe cale industrială din bauxită; se prezintă sub forma unei pulberi albe, insolubile în apă, cu punct de topire foarte ridicat, fiind materia primă fundamentală pentru obținerea aluminiului metalic și a materialelor ceramice refractare.
- aluminare — Acțiunea de a lumina sau de a acoperi suprafața unui obiect (metal, sticlă, oglindă) cu un strat fin și protector de aluminiu, realizată prin pulverizare, depunere în vid ori procedee galvanice pentru a-i spori reflexia sau rezistența la coroziune.
- aluminat — Sare a acidului aluminic formată prin reacția aluminiului sau a oxidului său cu o bază puternică (de exemplu, aluminat de sodiu). Ca adjectiv sau participiu, descrie o substanță sau un material care a fost tratat ori combinat structural cu aluminiu (cum ar fi cimentul aluminat).