#alinare
- alenui — A alina, a potoli, a liniști sau a domoli o durere fizică, o suferință sufletească ori o stare de agitație; a aduce tihnă și alinare cuiva drag. În anumite graiuri regionale vechi, verbul este utilizat și cu înțelesul de a încetini ritmul unei munci, a o lua mai alene sau a se odihni după un efort fizic prelungit.
- alin — Formă substantivată regresiv sau variantă literară veche pentru alinare; starea de liniște, calm, consolare sau diminuare a unei suferințe fizice ori a unui zbucium sufletesc. De asemenea, reprezintă persoana întâi singular a prezentului indicativ și persoana a treia a conjunctivului pentru verbul alina (eu alin, el să aline), descriind acțiunea structurală de a potoli, a îndulci sau a calma o durere sau o tulburare dinamică.
- alina — A face o suferință fizică sau morală să devină mai puțin intensă, mai suportabilă; a potoli, a calma, a diminua sau a reduce un zbucium sufletesc, o durere sau o stare de agitație dinamică; a aduce consolare sau tihnă. În sens reflexiv, se referă la acțiunea de a se liniști, a se potoli sau a se tempera în urma unui efort ori a unei tulburări emoționale.
- alinare — Acțiunea de a alina și rezultatul ei; diminuare, potolire sau ușurare a unei suferințe fizice (durere, boală) ori morale (tristețe, zbucium sufletesc); consolare, liniștire sau tihnă dobândită în urma unui sprijin material ori afectiv.