#alecsandri

• Alecsandri — Nume de familie românesc de rezonanță majoră, purtat în special de Vasile Alecsandri, personalitate marcantă a secolului al XIX-lea, poet, dramaturg, politician și academician, considerat ctitorul teatrului românesc și al pastelului în literatura națională. Din punct de vedere structural, numele s-a fixat ca variantă ortografică arhaică a patronimicului derivat din Alexandru, rămânând un simbol cultural de prim rang asociat cu Unirea Principatelor și renașterea națională.
• Alexandri — Variantă onomastică arhaică, rară sau regională a numelui de familie Alecsandri, format ca patronimic din prenumele de bază Alexandru. În istoria literară și culturală a spațiului românesc, numele subliniază filiația sau apartenența la spița neamului boieresc din Moldova, devenind celebru prin scriitorul, poetul și dramaturgul pașoptist Vasile Alecsandri (adesea ortografiat simplificat în documentele administrative vechi).
• Alimoș — Personaj mitologic legendar și haiduc de o vitejie excepțională din folclorul românesc, erou central al baladei populare „Toma Alimoș”, culeasă istoric de Vasile Alecsandri. Numele simbolizează demnitatea, ospitalitatea voinicească și legătura mistică, structurală cu natura (codrul) și cu calul său credincios (murgul), reprezentând un etalon al valorilor etice din lirica epică tradițională.
• Anteriul lui Arvinte — Expresie proverbială inspirată din folclorul românesc și din comedia scriitorului Vasile Alecsandri, folosită pentru a descrie o soluție absurdă, o cârpeală ineficientă sau o reparație iluzorie prin care se strică o parte a unui obiect pentru a repara o altă parte a acestuia. Metafora face trimitere la situația comică în care personajul Arvinte își taie mânecile anteriului pentru a-și lungi poalele, rămânând în final cu o haină complet distrusă.
• arom — Formă învechită, poetică sau variantă masculină/neutrală utilizată în trecut în literatura română (atestată la scriitori ca Alexandru Macedonski sau Vasile Alecsandri) pentru substantivul 'aromă', desemnând o emanație plăcut mirositoare, un parfum fin sau o mireasmă deosebită degajată de plante ori substanțe vegetale. Înțelesul se suprapune integral cu cel al termenului modern, păstrând o tentă solemnă sau estetică rafinată.
• Baba-Cloanța — Personaj mitologic negativ din folclorul și basmele populare românești, reprezentat sub chipul unei bătrâne extrem de urâte, gârbove, adesea răutăcioase sau vrăjitoare, care deține puteri magice nefaste și încearcă să împiedice eroii pozitivi să își îndeplinească misiunile. Numele său evocă structural ideea de decrepitudine și ferocitate (sugestia unui profil cu nasul încovoiat sau a dinților ca niște cloanțe), fiind popularizat și în literatura cultă prin poezii celebre (precum cele scrise de Vasile Alecsandri), unde personifică forțele obscure ale naturii sau ale destinului.