#alchimie

• Agrippa — Formă ortografică latină și internațională pentru numele istoric Agripa. Este purtat de figuri marcante ale antichității precum Marcus Vipsanius Agrippa (om de stat și general roman), Heinrich Cornelius Agrippa von Nettesheim (astrolog și alchimist renascentist), sau filosoful sceptic grec Agrippa, faimos pentru cele cinci moduri (tropi) de suspendare a judecății.
• alambic — Aparat sau instalație tradițională utilizată pentru distilarea lichidelor, compus structural dintr-un cazan de fierbere, un capac sau capitel de colectare a vaporilor și un tub de răcire în formă de serpentină; dispozitiv metalic (adesea din cupru) folosit istoric în alchimie și laboratoare, iar în prezent pe scară industrială și gospodărească pentru extragerea uleiurilor esențiale, a parfumurilor și pentru fabricarea băuturilor alcoolice distilate.
• alchimic — Care aparține sau se referă la alchimie; specific practicilor, doctrinelor sau textelor medievale și hermetice care urmăreau transformarea metalelor de bază în aur, descoperirea elixirului vieții sau a Pietrei Filozofale. În sens figurat, termenul descrie un proces misterios, secret, fascinant sau o transformare spirituală profundă realizată prin metode ascunse ori greu de înțeles.
• alchimie — Știință și doctrină mistică și hermetică precursoare a chimiei moderne, practicată pe scară largă în Antichitate și în Evul Mediu, având ca obiective principale transmutarea metalelor comune în aur sau argint, descoperirea unui panaceu universal și obținerea Pietrei Filozofale. În sens metaforic, desemnează o transformare profundă, misterioasă sau o fuziune perfectă între elemente abstracte, sentimente sau idei.
• alchimistă — Femeie care practica alchimia în Antichitate sau în Evul Mediu, realizând experimente de laborator pentru transmutarea metalelor, obținerea Pietrei Filozofale sau descoperirea panaceului universal. Deși istoriografia a reținut mai puține nume, figuri precum Maria Evreica sunt recunoscute ca personalități fondatoare ale tehnicilor timpurii de distilare și ale aparaturii de laborator.
• alhimie — Formă grafică și fonetică veche, arhaică sau regională pentru alchimie; protoștiință medievală și disciplină filozofico-ezoterică ce îmbina elemente de chimie, metalurgie, fizică, medicină, astrologie și misticism. În textele românești din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, termenul descria practica secretă ce urmărea transmutația metalelor de bază în aur sau argint, descoperirea pietrei filozofale și obținerea elixirului nemuririi, reprezentând o etapă istorică de tranziție către chimia științifică modernă.
• amoniție — Termen istoric sau arhaic utilizat în vechile tratate de alchimie și chimie din secolul al XIX-lea pentru a desemna acțiunea de amoniere, impregnare sau combinare a unei substanțe solide ori lichide cu vapori de amoniac. Acest proces rudimentar era aplicat în atelierele manufacturiere pentru fixarea culorilor pe textile sau în prepararea unor compuși medicinali timpurii.
• apă metalicească — Denumire arhaică și alchimică utilizată în primele traduceri de cărți științifice sau în manuscrisele din secolele XVIII-XIX pentru a desemna mercurul (argintul viu) sau acizii puternici capabili să dizolve metalele (apa tare / acidul nitric); termenul documentează o etapă timpurie de adaptare a lexicului tehnic național.
• apă tare — Denumire arhaică, alchimică și tehnică pentru acidul nitric diluat (HNO₃), un lichid toxic extrem de coroziv, capabil să dizolve majoritatea metalelor comune, cu excepția aurului și platinei. În trecut, această soluție chimică era utilizată pe scară largă în atelierele de gravură și de către meșteșugarii giuvaergii pentru corodarea controlată a plăcilor metalice ori pentru testarea purității argintului.
• apă-tare — Formă compusă și ortografiată cu cratimă a neologismului ce desemnează acidul nitric diluat (HNO₃), un lichid toxic și extrem de coroziv capabil să dizolve majoritatea metalelor comune. Acest compus a fost utilizat istoric în breslele de giuvaergiu și în atelierele de gravură pentru corodarea controlată a plăcilor de cupru ori de zinc.
• argir — Termen arhaic sau regional de origine elenă, utilizat rar în trecut în anumite glosare alchimice, rețetare tradiționale ori însemnări de cancelarie ca echivalent direct pentru argint sau pentru monedele bătute din acest metal prețios; de asemenea, variantă de scriere pentru numele propriu 'Arghir'. În sens structural-lingvistic, reflectă împrumuturile lexicale tehnice sau nomenclaturile monetare balcanice care circulau în Principatele Române înainte de standardizarea științifică modernă.