#ajumi
- ajumi — Formă regională veche sau variantă fonetică rarisimă întâlnită în anumite graiuri izolate, având înțelesul de a momi, a ademeni, a atrage prin promisiuni măgulitoare, dar amăgitoare, ori a ademeni un animal cu hrană; de asemenea, poate fi utilizat contextual cu sensul de a pândi sau a aștepta momentul prielnic pentru a acționa. Din cauza caracterului său arhaic și localizat, termenul este absent din dicționarele generale moderne, fiind păstrat doar în studii de dialectologie.
- ajumire — Acțiunea de a ajomi și rezultatul ei; procesul de ademenire, momire sau atragere a cuiva într-o cursă prin mijloace viclene; prin extindere, starea de pândă sau supraveghere discretă a unui obiectiv ori a unui animal sălbatic. Ca substantiv abstract de acțiune, este o raritate lexicală utilizată exclusiv în textele dialectale sau în culegerile de folclor regional.
- ajumit — Care a fost atras într-o cursă sau momit prin cuvinte mieroase ori hrană; animal sau persoană aflată sub influența unei ademeniri structurate; în alte contexte locale, descrie starea de pândă a unui vânător ori starea unui obiect ascuns privirilor. Ca participiu adjectivat, păstrează nuanțele de subordonare sau captivitate rezultate dintr-un vicleșug aplicat cu răbdare.
- ajumită — Măsură tradițională de capacitate sau greutate utilizată în trecut în comunitățile rurale, reprezentând de obicei jumătatea unei unități standard de măsură (cum ar fi jumătatea unei ocale, a unei vadre sau a unui baniță); prin extensie, cantitatea de produse (cereale, vin, lapte) care încape în acest recipient. Termenul reflectă structurile economice arhaice și modalitățile locale de divizare a bunurilor în procesele de schimb comercial sau de colectare a dărilor.