#agrar

• acvacultură — Ramură a economiei și a biologiei aplicate care se ocupă cu tehnologia creșterii, reproducerii și exploatării raționale a organismelor acvatice, incluzând pești, crustacee, moluște și plante marine, în medii artificiale sau controlate precum bazine, iazuri ori incinte plasate în ape dulci, salobre sau marine. Acest proces structural are ca scop asigurarea securității alimentare și reducerea presiunii asupra stocurilor sălbatice globale.
• acvicol — Care se referă la acvacultură sau la exploatarea organismelor din mediul acvatic; privitor la creșterea controlată a peștilor, crustaceelor și plantelor de apă. Acest termen structural descrie ansamblul de tehnologii, bazine, ferme sau activități economice destinate producției durabile și recoltării resurselor biologice din apele dulci, salobre sau marine.
• acvicultură — Variantă grafică sau structurală sinonimă cu termenul acvacultură, ce desemnează ramura economiei și a biologiei aplicate ocupată cu tehnologia creșterii, reproducerii și exploatării organismelor acvatice în medii controlate precum bazine sau iazuri. Acest proces structural are ca scop asigurarea resurselor alimentare proteice și conservarea stocurilor piscicole naturale.
• aegopodium — Gen de plante erbacee perene din familia Apiaceae (Umbelliferae), nativ în zonele temperate ale Eurasiei, remarcabil prin rizomii săi subterani extrem de viguroși și invazivi. Specia sa tip este Aegopodium podagraria (cunoscută popular ca piciorul caprei), o plantă medicinală utilizată istoric în tratarea gutei, caracterizată prin frunze compuse asemănătoare cu cele ale bozului și inflorescențe de tip umbelă cu flori mici albe.
• agrar — Care se referă la proprietatea funciară, la cultivarea pământului, la producția agricolă sau la structura socială și economică a satelor; privitor la agricultură sau la regimul juridic al terenurilor. În sens istoric, termenul descrie politici, legi sau reforme menite să redistribuie pământul către țărani ori să reglementeze exploatarea resurselor rurale.
• agrară — Forma de feminin pentru termenul agrar; se referă la proprietatea funciară, la munca câmpului, la legile pământului sau la structurile sociale rurale. Utilizat frecvent în sintagme istorice și economice de importanță națională, precum reforma agrară.
• agrarian — Care susține agrarianismul, privitor la doctrinele politice și mișcările sociale care consideră proprietatea agricolă tradițională și comunitățile rurale drept fundamentul moral și economic al societății. Ca substantiv, desemnează un teoretician, politician sau membru al unui partid țărănesc care militează pentru protejarea intereselor agricultorilor în fața industrializării.
• agrariană — Forma de feminin pentru termenul agrarian; se referă la curentele politice, organizațiile țărănești sau perspectivele filosofice rurale. Ca substantiv, desemnează o femeie care aderă la ideologia agrarianistă ori militează pentru drepturile comunităților agricole.
• agrarianism — Doctrină social-politică și economică fundamentată pe valorizarea preeminentă a proprietății funciare și a muncii agricole ca baze ale stabilității naționale, moralității și libertății democratice. Acest sistem conceptual susține că societățile rurale sunt superioare din punct de vedere etic celor puternic industrializate și promovează măsuri legislative menite să protejeze micii producători independenți în fața expansiunii corporatiste urbane.
• agrice — Formă adjectivală rară, regională sau învechită, utilizată ca variantă istorică alternativă pentru termenul 'agricole'. Se referă la totalitatea aspectelor legate de cultivarea pământului, exploatarea ogoarelor, tehnicile de producție vegetală sau administrarea moșiilor rurale, fiind integrată în trecut în limbajul administrativ sau juridic local.
• agrocenoză — Biocenoză artificială creată și controlată direct de om prin intermediul activităților agricole, fiind reprezentată de comunitatea de plante cultivate, animale, insecte și microorganisme dintr-un ecosistem agricol. Spre deosebire de ecosistemele naturale, aceasta prezintă o diversitate biologică redusă, o stabilitate ecologică fragilă și depinde în totalitate de intervenția umană pentru menținerea echilibrului și obținerea productivității.
• agroecologic — Care aparține agroecologiei, privitor la agroecologie; care se referă la interacțiunile ecologice dintre plantele de cultură, animale, sol și mediul înconjurător în cadrul sistemelor agricole. Termenul descrie practicile, metodele sau condițiile de mediu care promovează o producție alimentară durabilă, conservarea biodiversității, reducerea utilizării substanțelor chimice sintetice și protejarea resurselor naturale.
• agroecosistem — Ecosistem modificat, modelat și controlat în mod intenționat de către om prin activități agricole în scopul obținerii de biomasă vegetală sau animală. Acesta integrează componentele biotice locale cu elementele tehnologice și antropice, caracterizându-se printr-un flux de energie parțial dirijat, circuite de nutrienți deschise și o stabilitate structurală dependentă de inputurile energetice și economice exterioare.
• agroenciclopedie — Lucrare enciclopedică de mari proporții care reunește în mod sistematic cunoștințe, termeni, tehnici și date din toate domeniile agriculturii, agronomiei, horticulturii și zootehniei. O astfel de operă are un caracter exhaustiv și servește ca instrument de referință științifică, documentare și educație pentru specialiști, cercetători și studenți din științele agrare.
• agrofil — Care manifestă o afinitate deosebită, atracție sau adaptare structurală optimă pentru mediile agricole, solurile cultivate sau ecosistemele agrare. În sens biologic, descrie organismele, plantele spontane sau insectele care colonizează și prosperă cu precădere în interiorul culturilor agricole; ca substantiv, poate desemna o persoană pasionată de agricultură.
• agrofită — Plantă cultivată pe terenuri agricole în scop economic sau industrial, ori specie de plantă spontană (buruiană) strâns adaptată mediului agrar, care crește și se dezvoltă exclusiv în interiorul culturilor agricole. Studiul acestor plante ajută la înțelegerea dinamicii florei de cultură și a metodelor eficiente de gestionare a agroecosistemelor.
• agrofitocenoză — Comunitate vegetală artificială creată de om pe un teren agricol, alcătuită din specia principală cultivată și speciile de plante spontane (buruieni) însoțitoare care se dezvoltă în acel habitat. Reprezintă partea vegetală a unei agrocenoze și se caracterizează printr-o structură simplificată și o dinamică ecologică puternic influențată de tratamentele agrotehnice aplicate.
• agrografie — Descriere monografică, statistică și tehnică a agriculturii unei regiuni, a unei țări sau a unei anumite perioade istorice, cuprinzând date despre starea solurilor, tipurile de culturi și metodele de cultivare. Lucrarea rezultată are un pronunțat caracter documentar și istoric, servind la analizarea evoluției economice agrare.
• agroindustrial — Care aparține sau se referă la complexul economic format din producția agricolă și prelucrarea industrială a produselor vegetale sau animale. Termenul descrie activitățile, unitățile de producție ori regiunile în care cultivarea pământului și creșterea animalelor sunt integrate structural cu fabricile de procesare, ambalare și distribuție a alimentelor.
• agromanie — Preocupare excesivă, pasiune obsesivă sau manie manifestată de o persoană pentru agricultură, cultivarea pământului și viața rurală, mergând uneori până la idealizarea exagerată a satului în detrimentul urbanizării. În sens psihiatric sau comportamental, reprezintă o tendință patologică sau o fixație spre activitățile agrare sau dorința impulsivă de a trăi exclusiv în solitudine, la țară.