#aglutinare

• aglutinare — Acțiunea de a (se) aglutina și rezultatul ei; alipire, unire sau îngrămădire a unor particule suspendate. În imunologie, reprezintă reacția specifică prin care anticorpii determină gruparea în cheaguri a bacteriilor sau eritrocitelor, iar în lingvistică reprezintă sudarea morfemelor lexicale și gramaticale într-un singur cuvânt.
• aglutinație — Variantă lingvistică mai puțin frecventă a substantivului aglutinare, folosită în trecut sau în anumite lucrări academice pentru a descrie fenomenul de alipire, sudare sau conglomerare a unor elemente discrete. În lingvistică reprezintă unirea morfemelor, iar în biologie gruparea celulelor sau bacteriilor sub acțiunea anticorpilor.
• altaic — Care se referă la Munții Altai, la regiunile înconjurătoare sau la populațiile native din această zonă a Asiei Centrale. În lingvistică, descrie o macro-familie ipotetică de limbi (limbi altaice) care include subfamilia turcică, mongolă și tunguză, caracterizate structural prin aglutinare și armonie vocalică.
• autoaglutinare — Fenomen biologic sau imunologic spontan în cadrul căruia celulele sanguine (în special hematiile ori trombocitele) dintr-un eșantion se grupează și se alipesc de la sine în blocuri sau conglomerate compacte, ca urmare a reacției directe dintre antigenele de pe membrana celulară și autoanticorpii specifici prezenți în propriul ser, fără adăugarea unui reactiv exterior; test clinic relevant pentru diagnosticarea unor anemii hemolitice autoimmune.