#advent

• advent — Perioadă liturgică de pregătire spirituală, post și penitență care precedă sărbătoarea Nașterii Domnului (Crăciunul) în tradiția bisericilor creștine occidentale (catolică, luterană și anglicană), cuprinzând de obicei cele patru duminici anterioare zilei de 25 decembrie. În sens larg, teologic și eshatologic, termenul semnifică venirea, sosirea sau apariția unei divinități, făcând trimitere la prima venire a lui Iisus Hristos ca prunc și la a doua Sa venire glorioasă de la sfârșitul timpurilor (Parusia).
• adventice — Forma de plural (sau de feminin singular în anumite variante structurale) pentru adjectivul adventiv, descriind organe, structuri sau elemente care apar într-un loc neobișnuit, accidental ori secundar. În histologia și anatomia umană, termenul funcționează ca substantiv feminin (adventicea), desemnând tunica externă, conjunctivă și protectoare a unui vas de sânge (arteră sau venă) ori a unui organ tubular, formată din fibre de colagen și elastice. În botanică, se referă la rădăcini sau muguri dezvoltați în puncte atipice ale plantei.
• adventism — Doctrină creștină eshatologică apărută în Statele Unite ale Americii în prima jumătate a secolului al XIX-lea, caracterizată prin credința profundă în iminența celei de-a doua veniri a lui Iisus Hristos pe Pământ și în judecata universală. În sens teologic larg, termenul desemnează mișcarea religioasă care pune accent pe pregătirea spirituală continuă a credinciosului, pe respectarea poruncilor divine și pe interpretarea profetică a textelor biblice apocaliptice, manifestându-se sub diverse confesiuni, dintre care cea mai răspândită este cea a adventiștilor de ziua a șaptea.
• adventist — Persoana care apartine unei comunitati crestine adventiste, adoptand doctrina iminentiei celei de-a doua veniri a lui Iisus Hristos. Ca adjectiv, termenul califica o institutie, o publicatie, un lacas de cult ori o practica religioasa ce apartine acestui cult ori este in conformitate cu normele si credintele sale, cum sunt sabatul de ziua a saptea si stilul de viata abstinent.
• adventistă — Persoană de sex feminin care aparține unei comunități creștine adventiste, adoptând doctrina iminenței celei de-a doua veniri a lui Iisus Hristos. Ca adjectiv în forma sa de feminin singular, termenul califică o instituție, o biserică, o comunitate locală, o publicație ori o practică religioasă ce aparține acestui cult sau este în deplină conformitate cu normele sale doctrinare, cum sunt păzirea sabatului de ziua a șaptea și stilul de viață abstinent.
• adventiv — Care apare sau se dezvoltă într-un loc neobișnuit, atipic, accidental ori secundar pe corpul unei plante sau într-un sistem biologic; de asemenea, în biogeografie, descrie o specie de plantă sau animal transportată accidental de om în afara arealului său nativ, care s-a aclimatizat fără a fi cultivată ori domesticită. În geologie, termenul califică forme de relief secundare, cum sunt craterele adventive apărute pe flancurile unui vulcan principal în urma unor erupții laterale.
• aventurar — Arhaism livresc sau variantă nominală rară folosită în trecut pentru a desemna un căutător de aventuri, un explorator riscant sau o persoană care se implica în acțiuni hazardate; de asemenea, în unele documente vechi comerciale, termenul făcea referire la un contract de transport maritim de mare risc. Înțelesul său s-a pierdut treptat, fiind înlocuit complet în limba modernă de substantivul aventurier.
• aventurier — Persoană care caută cu încăpățânare peripeții, riscuri și situații neprevăzute, trăind adesea o viață instabilă sau călătorind prin locuri necunoscute; în sens peiorativ, descrie un individ fără scrupule, un impostor sau un speculant care profită de împrejurări nesigure ori de buna-credință a altora pentru a obține avantaje materiale sau poziții sociale nemeritate. Ca adjectiv, califică un spirit, un comportament sau o acțiune marcată de gustul riscului și al hazardului.
• aventurieră — Femeie care caută peripeții, călătorii riscante și experiențe pline de neprevăzut; în sens peiorativ sau istoric literar, desemnează o intrigantă, o femeie cochetă sau o curtezană care își folosește farmecul și inteligența pentru a seduce bărbați bogați ori influenți, cu scopul de a parveni sau de a obține resurse materiale substanțiale. Ca adjectiv, descrie o fire sau o acțiune feminină guvernată de îndrăzneală, hazard și nesiguranță.
• aventurism — Atitudine, doctrină sau comportament caracterizat prin tendința de a iniția acțiuni politice, militare sau financiare de mare risc, nesăbuite și lipsite de o planificare riguroasă ori de o bază reală de succes; această abordare speculează conjuncturile de moment, ignorând consecințele pe termen lung și punând în pericol stabilitatea unei colectivități sau a unei organizații. În discursul public, termenul poartă o puternică conotație peiorativă, taxând lipsa de responsabilitate a unor lideri.
• aventuros — Care este plin de peripeții, riscuri, pericole sau întâmplări neprevăzute și captivante; se aplică unei călătorii, unei acțiuni sau unei perioade din viață marcate de dinamism și imprevizibil. De asemenea, descrie o persoană care iubește aventura, dornică să exploreze teritorii necunoscute, să își asume riscuri mari și să experimenteze senzații tari, refuzând monotonia sau rutina cotidiană.