#adorare

• adorare — Acțiunea de a adora și rezultatul ei; manifestare supremă a cultului religios datorat exclusiv divinității, caracterizată prin pioșenie profundă și supunere absolută. În plan laic sau psihologic, termenul desemnează o stare de iubire pasională, admirație nelimitată sau atașament profund și idealizat față de o persoană sau un simbol.
• autolatrie — Adorație cultică sau venerare mistică și absolută a propriei persoane; formă extremă și patologică de egolatrie și narcisism în care individul se raportează la sine ca la o divinitate sau un ideal suprem. În analiza morală și psihanaliză, termenul depășește simpla vanitate, descriind o ruptură spirituală profundă prin care ego-ul devine unicul obiect de cult, anulând orice capacitate de transcendență sau empatie autentică față de ceilalți.