#adjurare

• adjurare — Acțiunea de a adjura și rezultatul ei; somarea solemnă, conjurarea sau implorarea cuiva prin invocarea unei autorități supreme sau a unui jurământ sacru. În vechile tratate liturgice, reprezenta formula verbală sau ritualul prin care un exorcist poruncea entităților spirituale negative să se supună ordinii divine.
• adjurație — Formulă solemnă de invocare, rugăminte stăruitoare sau poruncă imperativă prin care se cere cuiva să facă ori să spună ceva pe baza unui jurământ sau în numele unei entități sacre; de asemenea, actul de conjurare ori alungare a spiritelor rele. Reprezintă echivalentul neologistic livresc al termenului 'adjurare'.
• adjurațiune — Variantă arhaică și livrescă a substantivului 'adjurare' sau 'adjurație', reprezentând o formulă solemnă de invocare, rugăminte stăruitoare ori poruncă imperativă bazată pe un jurământ sacru. În vechile texte ecleziastice sau juridice, se folosea pentru a exprima constrângerea morală ori spirituală supremă exercitată asupra unui martor sau a unui spirit.