#activitate

• abstractivitate — Însușirea, calitatea sau caracterul a ceea ce este abstractiv; starea unui sistem conceptual sau a unui discurs teoretic care funcționează la un nivel înalt de generalizare, fiind detașat complet de determinările materiale sau empirice. Reprezintă capacitatea unei structuri mentale de a opera exclusiv cu esențe, legi și simboluri pure.
• actiniu — Element chimic metalic, radioactiv, de culoare alb-argintie, cu numărul atomic 89 și simbolul Ac, care deschide seria actinidelor în tabelul periodic. Descoperit în 1899 de André-Louis Debierne, actiniul este un element extrem de rar în scoarța terestră, găsindu-se în cantități infime în minereurile de uraniu. Structural, acesta cristalizează în sistem cubic cu fețe centrate, este foarte reactiv și emite o radiație albăstruie intensă în întuneric din cauza ionizării aerului înconjurător.
• actinon — Termen istoric și științific utilizat pentru a desemna izotopul radioactiv radon-219 (An), produs structural intermediar în cadrul lanțului de dezintegrare naturală al actiniului sau uraniului-235. Este un gaz nobil, greu, instabil, cu un timp de înjumătățire extrem de scurt, de aproximativ 3,96 secunde, ce emite particule alfa de mare energie înainte de a se transforma în poloniu-215, fiind monitorizat în laboratoarele de cercetare nucleară pentru studiul emanațiilor radioactive.
• acțiune — Desfășurare a unei activități cu un scop determinat, act realizat de o ființă sau de un mecanism; titlu de valoare negociabil ce reprezintă o parte din capitalul unei societăți pe acțiuni; de asemenea, în fizică reprezintă mărimea dinamică fundamentală, iar în drept reprezintă mijlocul legal de apărare a unui drept în instanță. Acest concept polivalent guvernează dinamica mișcării, structura piețelor de capital și exercitarea drepturilor civile.
• activitate — Ansamblu de acte, manifestări sau procese fizice, intelectuale ori fiziologice desfășurate în mod conștient și sistematic de o ființă umană, de o colectivitate sau de un sistem, cu un scop determinat; funcționare dinamică a unui organ ori a unui mecanism. În fizică, reprezintă numărul de dezintegrări nucleare produse într-o substanță radioactivă pe unitatea de timp.
• actograf — Aparat sau dispozitiv de laborator utilizat pentru înregistrarea automată și continuă a activității motorii globale, a mișcărilor spontane și a alternanței dintre starea de veghe și somn la oameni sau la animalele supuse unor experimente fiziologice. Acest instrument structural transformă impulsurile mecanice ale subiectului în semnale grafice ori digitale analizabile.
• aminosi — A introduce o grupare amino sau un derivat de tip aminoză în structura moleculară a unui compus organic; a efectua o aminare sau o glicozilare cu aminozaharuri asupra unui substrat chimic. Procesul structural modifică proprietățile hidrofile și reactivitatea biochimică a macromoleculei țintă, fiind utilizat în sinteza fină de laborator.
• amirez — A introduce o grupare amino sau un fragment derivat din amine în structura moleculară a unui compus organic; variantă contextuală sau tehnică alternativă utilizată pentru procesul de aminare. Această transformare modifică rețeaua structurală și proprietățile fizico-chimice ale moleculei țintă, fiind aplicată în laboratoarele de sinteză fină.
• antidatare — Acțiunea de a antidata și rezultatul ei; înscrierea pe un document oficial, contract, act juridic sau scrisoare a unei date anterioare celei reale la care a fost redactat sau semnat în mod efectiv. Acest proces structural poate fi realizat în scopul regularizării unor situații administrative retroactive sau poate reprezenta o alterare ilegală a cronologiei în scopul inducerii în eroare.
• antozit — Varietate rară de fluorită radioactivă de culoare violet-închis până la neagră, caracterizată structural prin incluziuni microscopice de fluor liber și calciu coloidal rezultate în urma bombardamentului constant cu radiații alfa din surse naturale de uraniu înconjurătoare. Acest mineral prezintă proprietatea unică de a emite un miros înțepător de fluor și ozon în momentul în care structura sa cristalină este zdrobită sau fracturată mecanic.
• aplicativ — Care servește la aplicarea practică a unor cunoștințe teoretice; caracterizat prin utilitate directă, funcționalitate și orientare pragmatică. În informatică și tehnologie, descrie un program, un sistem software ori o arhitectură digitală concepută structural pentru a executa sarcini specifice solicitate direct de către utilizatorul final.
• appeal — Termen preluat din limba engleză care desemnează capacitatea de a atrage, de a stârni interesul sau de a plăcea publicului, utilizat frecvent în marketing, publicitate și analiza comportamentală sub forma de apel vizual ori emoțional. În context juridic internațional sau în terminologia dreptului anglo-saxon, reprezintă o cale de atac, respectiv cererea oficială de reexaminare a unei decizii judecătorești înaintată unei instanțe superioare.
• argie — Termen mitologic, istoric sau livresc rar. În mitologia greacă, reprezintă numele latinizat al Argiei (Argia), fiică a regelui Adrast din Argos și soție a lui Polynice. În textele medicale vechi sau traduceri literare arhaice, poate apărea ca o variantă grafică ori derivat structural regional asociat cu stări de lenevie, inactivitate (din grecescul 'argia' - trândăvie) sau cu afecțiuni musculare, fiind o formă de tranziție rară.
• astatin — Element chimic radioactiv, puternic instabil, din grupa halogenilor, cu numărul atomic 85 și simbolul At; este cel mai rar element natural din scoarța terestră, fiind produs doar tranzitoriu prin dezintegrarea uraniului și toriului, iar datorită timpului de înjumătățire extrem de scurt (maximum 8,1 ore pentru cel mai stabil izotop), proprietățile sale fizice sunt studiate aproape exclusiv prin tehnici de sinteză artificială în acceleratoare de particule.
• astrometeorologie — Ramură istorică și speculativă aflată la granița dintre astronomie și meteorologie, care încearcă să stabilească prognoze meteorologice terestre pe baza pozițiilor, configurațiilor și mișcărilor corpurilor cerești. În epoca modernă, termenul este utilizat în sens științific restrâns pentru a descrie studiul influenței activității solare (precum ejecțiile de masă coronală) asupra atmosferei terestre, dar istoric desemna o practică divinatorie strâns legată de efemeride.
• At — Simbolul chimic oficial pentru elementul astatin (sau astat), un radioelement halogen extrem de rar și instabil, cu numărul atomic 85. În tabelele periodice moderne, At reprezintă cel mai greu element stabilizat din grupa halogenilor, ale cărui proprietăți fizice și chimice sunt deduse teoretic sau observate microscopic în laboratoarele de fizică nucleară de înaltă energie datorită timpului său de înjumătățire foarte scurt.
• atrofiare — Acțiunea de a se atrofia și rezultatul ei; procesul biologic sau patologic prin care un organ sau un țesut își reduce treptat volumul, greutatea și capacitățile funcționale. La sens figurat, reprezintă pierderea progresivă a vigorii, intensității sau eficienței unei facultăți spirituale, a unui talent ori a unui sentiment din cauza neutilizării.
• autunit — Mineral din clasa fosfaților, hidratat de uraniu și calciu, cu formula chimică Ca(UO2)2(PO4)2·10-12H2O, de culoare verde-gălbui stralucitor; este un mineral puternic radioactiv și fluorescent sub radiații ultraviolete, descoperit istoric în regiunea Autun (Franța) și utilizat ca minereu secundar de uraniu.