#absurd

• ab absurdo — Expresie latină însemnând 'prin absurd'. Este folosită în logica medicală, bioetică și expertizele medico-legale pentru a demonstra un adevăr clinic sau o cauză a morții prin arătarea faptului că orice altă ipoteză alternativă ar conduce la o concluzie imposibilă sau contradictorie.
• absurd — Care contrazice legile logicii formale, bunul-simț sau evidența empirică; lipsit de rațiune, sens sau coerență internă. Ca concept filozofic (existențialism), definește conflictul fundamental dintre tendința umană de a căuta un sens în viață și universul rece, inert și lipsit de semnificație. În literatură și teatru, reprezintă un curent axat pe ilustrarea caracterului grotesc și ilogic al condiției umane.
• absurditate — Calitatea de a fi absurd; caracterul unui raționament, al unei acțiuni sau al unei situații care contrazice flagrant legile logicii formale, bunul-simț sau realitatea empirică. În sens larg, termenul desemnează o afirmație aberantă, o prostie sau o manifestare lipsită de orice sens ori utilitate practică.
• aiureală — Manifestare caracterizată prin lipsă de logică, coerență ori claritate în fapte, gânduri sau discursuri, specifică stărilor de zăpăceală acută, neatenție ori confuzie mentală; de asemenea, desemnează o afirmație absurdă, o gogomănie sau o poveste fantezistă inventată fără niciun fundament real. Substantivul reflectă o stare de dezorganizare microscopică a activității intelectuale zilnice, fiind un termen uzual plin de expresivitate utilizat în registrul colocvial familiar.
• aiurisant — Care uimește prin caracterul său absurd, bizar sau complet lipsit de logică; un comportament, un argument sau o situație care provoacă consternare, dezorientare ori o stare de perplexitate profundă din cauza lipsei de sens. Acest termen descrie o realitate atât de neverosimilă încât pare desprinsă dintr-un delir verbal sau dintr-o confuzie mentală totală.
• Albee — Nume propriu de familie de origine anglo-saxonă, devenit celebru la nivel mondial datorită dramaturgului american Edward Albee, autor al unor piese fundamentale ale teatrului absurdului și psihologic, precum 'Cui i-e frică de Virginia Woolf?'. Scris cu majusculă, termenul individualizează o personalitate de bază din istoria culturii universale ori o linie genealogică specifică.
• Anteriul lui Arvinte — Expresie proverbială inspirată din folclorul românesc și din comedia scriitorului Vasile Alecsandri, folosită pentru a descrie o soluție absurdă, o cârpeală ineficientă sau o reparație iluzorie prin care se strică o parte a unui obiect pentru a repara o altă parte a acestuia. Metafora face trimitere la situația comică în care personajul Arvinte își taie mânecile anteriului pentru a-și lungi poalele, rămânând în final cu o haină complet distrusă.
• antilogic — Care contravine legilor logicii formale, rațiunii sau bunului-simț; care prezintă o structură contradictorie ce elimină posibilitatea deducției coerente. În sens filosofic, descrie un raționament aberant, o paradigmă absurdă sau un sistem de gândire paradoxal ce sfidează principiile fundamentale ale identității și non-contradicției.
• antilogicitate — Proprietate, trăsătură sau stare a unui enunț, raționament ori sistem conceptual de a fi complet lipsit de logică formală, de a încălca legile rațiunii sau de a conține contradicții interne insurmontabile. În sens structural, reprezintă caracterul absurd sau irațional al unei structuri argumentative ce împiedică stabilirea unui adevăr demonstrabil.
• antipiesă — Operă dramatică scrisă în spiritul teatrului absurdului sau al avangardei literare, caracterizată prin respingerea structurală a regulilor dramaturgice clasice, cum ar fi coerența acțiunii, logica dialogului, evoluția liniară a personajelor sau existența unui deznodământ tradițional. Acest tip de compoziție subminează convențiile scenice pentru a reflecta alienarea, lipsa de sens a existenței umane și degradarea comunicării interpersonale.
• antirațional — Care se opune rațiunii, logicii sau principiilor gândirii raționale; contrar bunului simț logic ori metodelor de cunoaștere bazate pe dovezi și argumentare deductivă. În sens filozofic, termenul caracterizează doctrinele sau curentele (precum iraționalismul sau misticismul radical) care consideră că rațiunea este limitată ori incapabilă să cuprindă adevărul absolut, punând accentul pe intuiție, impuls, credință oarbă sau trăire mistică.
• antiteatru — Curent dramaturgic, concept estetic sau formulă de spectacol care respinge în mod deliberat convențiile, structurile și regulile teatrului tradițional (cum ar fi intriga liniară, coerența personajelor, iluzia scenică sau dialogul logic). Manifestat pregnant în cadrul Teatrului Absurdului (reprezentat de Eugen Ionescu sau Samuel Beckett), antiteatrul transformă scena într-un spațiu al deconstrucției formale, explorând alienarea umană și non-sensul existențial.
• apagogic — Care aparține apagogiei sau demonstrației indirecte, care se bazează pe reducerea la absurd; tip de raționament logic structural prin care adevărul unei teze este demonstrat evidențiind caracterul fals, contradictoriu sau imposibil al consecințelor tezei opuse.
• apagogie — Formă de demonstrație indirectă prin care adevărul unei teze se stabilește dovedind falsitatea tezei contradictorii (reducere la absurd). Acest procedeu structural invers constă în a accepta provizoriu contrariul afirmației pe care vrem să o demonstrăm, arătând apoi că această presupunere duce la consecințe logic inacceptabile, absurde ori imposibile.