#absolva

• absolva — Termen juridic și ecleziastic extrem de rar sau învechit, atestat în textele juridice românești de tranziție (secolele XVIII-XIX), utilizat ca sinonim pentru „absolvire” sau „absoluție”. În filozofia morală și istoria dreptului, cuvântul desemna actul formal ori decizia suverană prin care un acuzat era declarat liber de orice culpă etică sau penală, restaurându-i-se statutul social de om integru.
• absolvare — Formă substantivală arhaică sau rară a acțiunii de a absolvi, utilizată în trecut ca variantă grafică și fonetică pentru „absolvire”. În filozofia moralei și etică, termenul descria procesul dinamic de eliberare a unui individ de consecințele unei abateri normative, punând accentul pe actul asumat de iertare sau de ridicare a unei obligații morale.
• absolvat — Forma de participiu trecut a verbului „a absolvi”, utilizată cu valoare adjectivală pentru a descrie o persoană, o acțiune sau o entitate care a fost iertată, dezlegată de o vină ori exonerată de o obligație normativă sau penală anterioară. În dezbaterile de etică și filozofie morală, termenul califică subiectul care a parcurs cu succes un proces de penitență sau analiză juridică, fiindu-i restaurată integral demnitatea și puritatea morală în fața comunității.