#absolutiza

• absolutiza — A privi, a considera sau a transforma ceva relativ, contingent ori contextual într-o valoare absolută, imuabilă și universal valabilă; a acorda unui element de importanță secundară o supremație conceptuală sau normativă necondiționată. În etică și epistemologie, verbul descrie procesul prin care o dogmă particulară ori o normă istorică tranzitorie este ridicată la rangul de adevăr metafizic intangibil, eliminând posibilitatea nuanțării sau a analizei critice.
• absolutizant — Care tinde să absolutizeze; care prezintă caracteristicile unui proces de dogmatizare, universalizare forțată sau eliminare a nuanțelor și perspectivelor contextuale. În analizele critice ale moravurilor și în epistemologie, o viziune sau o metodă absolutizantă este penalizată pentru rigiditatea ei, deoarece refuză să recunoască variabilitatea empirică ori complexitatea cazurilor morale particulare.
• absolutizare — Acțiunea de a absolutiza și rezultatul ei; procesul intelectual, filozofic sau ideologic prin care un concept relativ, contingent ori dependent de context este transformat într-o valoare supremă, imuabilă și universal valabilă. În etică și epistemologie, absolutizarea reprezintă adesea o eroare metodologică prin care norme istorice sau preferințe culturale tranzitorii sunt ridicate la rangul de dogme intangibile, anulând flexibilitatea critică.
• absolutizat — Forma de participiu trecut a verbului „a absolutiza”, utilizată cu valoare adjectivală pentru a descrie un concept, o regulă, o valoare sau un principiu care a fost transformat în mod artificial sau dogmatic într-un adevăr necondiționat și imuabil. Califică elementul axiologic extras din contextul său istoric și proclamat ca normă absolută, imună la critici sau adaptări circumstanțiale.