#absolutist
- absolutist — 1. Persoană care susține, promovează sau aplică principiile absolutismului politic ori etic. 2. Adjectiv care caracterizează un regim politic autocratic, o doctrină opusă relativismului sau o atitudine inflexibilă. În filozofia morală, adepții unei poziții absolutiste consideră că normele etice sunt obiective și universal valabile, respingând ideea că adevărul sau virtutea ar depinde de context, cultură ori utilitate socială.
- absolutistă — Forma de feminin a termenului „absolutist”; femeie care aderă la absolutismul moral sau politic. Ca adjectiv, califică o structură, o metodă, o viziune sau o doctrină bazată pe reguli necondiționate și absolute. În analizele epistemice, o perspectivă absolutistă caută să elimine subiectivitatea, considerând că valorile supreme nu suferă nicio nuanțare sau degradare temporală.
- absolutistic — Variantă adjectivală livrescă, parțial învechită sau neologistică (preluată după modelul german ori anglo-saxon), sinonimă cu termenul 'absolutist'. În filozofia morală și epistemologie, termenul califică o abordare, o doctrină sau o mentalitate care tinde să reducă complexitatea realității sau a dilemelor etice la principii fixe, rigide și necondiționate, refuzând orice nuanțare empirică, istorică sau culturală.
- autocraticesc — Formă arhaică, tradițională sau livrescă pentru adjectivul autocratic; specific autocratului sau modului absolutist de conducere din epocile trecute. Se utilizează cu precădere în texte istorice, documente vechi sau analize literare pentru a descrie fastul, abuzurile ori decretele unui monarh absolut sau tiran imperial.
- autocratoric — Care aparține autocratorului, privitor la calitatea sau prerogativele de autocrator; caracterizat prin trăsăturile specifice conducerii imperiale bizantine ori țariste, manifestând o autoritate absolută, solemnă și centralizată la cel mai înalt nivel structural.