#Geneza

• abiogeneză — Teorie științifică și evoluționistă care susține că primele organisme vii de pe Pământ au luat naștere în mod spontan din materie neînsuflețită, anorganică sau minerală, prin procese chimice și fizice treptate desfășurate de-a lungul erorilor geologice.
• abrahie — Malformație congenitală extrem de rară caracterizată prin absența totală sau dezvoltarea rudimentară a brațelor (membrelor superioare) la făt sau la un organism în evoluție; anomalie anatomică severă din clasa ageneziilor de membru, similară sau conexă cu amelia și abrahia congenitală.
• abrahiocefal — Monstru teratologic, făt sau organism cu malformații congenitale severe, caracterizat prin absența simultană a brațelor și a capului, ori prin unirea anormală și rudimentară a structurilor cefalice în absența membrelor superioare; (adjectival) care prezintă caracteristicile anatomice ale acestei anomalii de dezvoltare embrionară.
• abrahiocefalie — Malformație congenitală complexă și extrem de severă caracterizată prin absența simultană a capului (acefalie) și a ambelor membre superioare (abrahie) la făt sau la un organism în dezvoltare; anomalie de dezvoltare embrionară timpurie, incompatibilă cu viața, studiată în cadrul teratologiei clasice și experimentale.
• acrogeneză — Proces fiziologic și structural de formare, diferențiere sau dezvoltare a organelor vegetale ori a țesuturilor localizat exclusiv la vârful ori extremitatea superioară a unei axe. În contextul morfogenezei plantelor superioare, acrogeneza descrie ansamblul etapelor celulare prin care mugurul terminal coordonează apariția noilor lăstari și frunze, impunând o dominanță apicală asupra structurilor inferioare.
• acroplastic — Care se referă la acroplast sau care este asociat cu formarea și dezvoltarea complexului acrozomial (acrozomul) în timpul procesului de spermiogeneză (maturarea celulelor sexuale masculine). Acest fenomen structural celular descrie elementele veziculare derivative din aparatul Golgi care migrează spre extremitatea anterioară a nucleului spermatidei, organizând calota capului spermatozoidului, esențială pentru penetrarea membranei ovulului în momentul fecundației.
• acrozom — Formație celulară veziculară, asemănătoare unui lizozom specializat, situată ca o calotă sau un înveliș protector în porțiunea anterioară a nucleului capului spermatozoidului. Această organită structurală, derivată din aparatul Golgi în timpul spermiogenezei, conține o cantitate mare de enzime hidrolitice puternice (cum ar fi hialuronidaza și acrozina) destinate dizolvării zonelor protectoare externe ale ovulului (zona pellucida) pentru a permite penetrarea și fecundația biologică.
• actinogeneză — Proces fizic, natural sau artificial, prin care sunt generate, produse și emise raze sau radiații, în special din spectrul electromagnetic cu unde scurte, cum ar fi radiațiile ultraviolete, razele X sau cele gama. Acest fenomen structural constituie obiectul de studiu al fizicii nucleare și al radiologiei, fiind esențial pentru înțelegerea mecanismelor de emisie ale surselor radiante, ale corpurilor cerești sau ale dispozitivelor tehnologice utilizate în imagistica medicală industrială.
• Adam — Primul om creat de Dumnezeu conform narațiunii biblice din Geneză, considerat strămoșul întregii omeniri; prenume masculin de origine ebraică, derivat structural din cuvântul 'adamah', însemnând 'pământ' sau 'lut roșu'. Acest nume propriu deține o importanță teologică, culturală și istorică fundamentală în religiile abrahamice și în onomastica universală, simbolizând originile umane și fragilitatea structurală a ființei terestre.
• adamantoblast — Celulă epitelială diferențiată, de formă cilindrică, responsabilă în mod exclusiv pentru secreția matricei organice și mineralizarea ulterioară a smalțului dentar în timpul procesului de amelogeneză. Aceste celule active se găsesc în stratul intern al organului smalțului și dispar complet după finalizarea erupției dintelui, făcând imposibilă regenerarea naturală a smalțului pe parcursul vieții.
• adamantogen — Care produce, generează sau stimulează formarea smalțului dentar; referitor la substanțele, țesuturile ori procesele fiziologice care inițiază și susțin dezvoltarea structurii dure exterioare a dintelui. În sens histologic, termenul descrie factorii de creștere și elementele celulare implicate direct în faza activă a amelogenezei.
• adamantogeneză — Proces fiziologic și biochimic complex de formare, dezvoltare și mineralizare a smalțului dentar, realizat de celulele epiteliale specializate numite adamantoblaste. Acest mecanism biologic include secreția unei matrice organice proteice urmată de depunerea masivă de cristale de hidroxiapatită, determinând obținerea celei mai dure structuri minerale din organismul uman.
• adelfotaxie — Fenomen biologic sau citologic constând în atracția reciprocă, mișcarea direcționată și tendința de aliniere ori grupare structurală a celulelor sau organismelor unicelulare de aceeași specie ori cu caracteristici genetice similare. Acest mecanism celular joacă un rol important în fazele incipiente de organizare a coloniilor bacteriene ori în procesele de morfogeneză tisulară.
• adenoblast — Celulă embrionară imatură, nediferențiată, din care se dezvoltă ulterior structurile glandulare și epiteliul secretor al organismului. Acest element celular structural joacă un rol esențial în organogeneză, trecând printr-o serie de diviziuni și specializări biochimice pentru a forma componentele funcționale ale sistemului endocrin și exocrin.
• adipogen — Care produce, generează sau favorizează formarea și acumularea de țesut adipos ori de acizi grași în organism. În sens structural și metabolic, descrie factorii hormonali, nutriționali, genetici ori liniile celulare precursoare (preadipocite) implicate direct în procesul de adipogeneză și în dezvoltarea obezității.
• adipogeneză — Proces biologic complex și succesiune de etape moleculare prin care celulele precursoare nedi ferențiate (preadipocitele) se transformă structural în adipocite mature capabile să acumuleze lipide. Acest fenomen fiziologic include de asemenea sinteza și depunerea de grăsimi (trigliceride) în interiorul țesutului adipos ca formă de stocare a energiei metabolice.
• adipogenie — Concept teoretic, ramură a fiziologiei sau stare patologică ce se ocupă cu studiul originii, formării și dezvoltării țesutului gras în organism; capacitatea înnăscută sau predispoziția structurală a anumitor țesuturi ori indivizi de a genera și acumula celule adipoase sub influența unor factori genetici sau metabolici.
• aerogeneză — Proces biologic, chimic sau patologic de formare, producere și eliberare de gaze sau aer; în microbiologie, se referă specific la capacitatea unor bacterii anaerobe sau facultative de a genera gaze (cum sunt dioxidul de carbon sau hidrogenul) în urma metabolizării și fermentării carbohidraților.
• agamobiu — Organism sau generație care face parte dintr-un ciclu de alternanță a generațiilor (metageneză) și care se reproduce în mod exclusiv asexuat. Din punct de vedere structural, agamobiul reprezintă faza alternantă ce dă naștere ulterior unei generații sexuate (gamobiu), asigurând astfel diversitatea genetică și supraviețuirea speciilor de paraziți sau nevertebrate inferioare în medii variabile.
• agamogeneză — Formă de reproducere asexuată în care dezvoltarea unui nou organism are loc fără participarea celulelor sexuale (gameți) și fără procesul de fecundare; mod de multiplicare biologică structurală întâlnit la protozoare, celenterate, viermi și unele plante inferioare. Acest fenomen include modalități variate precum diviziunea directă, înmugurirea sau sporogeneza mitotică, garantând perpetuarea fidelă a genomului parental.