Dicționarul de Termeni Juridici, Politici și Sociali

• autonomie — Dreptul sau capacitatea unei comunități, a unei regiuni sau a unui individ de a se administra, de a se guverna singur și de a adopta decizii independente în limitele unui cadru juridic ori moral stabilit; starea de independență structurală a unei entități în raport cu o autoritate centrală. În filozofie și etică, reprezintă libertatea deplină a voinței umane de a-și impune propriile legi morale, acționând pe baza rațiunii practice fără constrângeri exterioare heteronome.