Dicționarul de Fiziologie Vegetală și Ecologie Agrară

• bacterioriză — Asociație simbiotică stabilă formată între rădăcinile unor plante superioare și anumite bacterii din sol, în special cele fixatoare de azot (cum sunt speciile de Rhizobium). În sens fiziologic, această structură ecologică permite plantelor (mai ales leguminoaselor) să asimileze azotul atmosferic transformat de bacterii în compuși accesibili, în timp ce microorganismele primesc carbohidrați rezultați din fotosinteză.