Arhiva de Lexicologie și Dialectologie Istorică

• astiu — Formă veche, regională sau arhaică derivată din fondul lexical istoric, utilizată în trecut pentru a desemna o stare de certitudine, cunoaștere sau o persoană care deține o informație sigură, fiind strâns legată din punct de vedere etimologic de formele populare ale verbului 'a ști'. În anumite graiuri locale, termenul făcea referire la un indicator empiric, o dovadă clară sau o mărturie verbală nesmintită adusă în fața comunității.