abiogenie
Definiție
Termen științific utilizat uneori ca sinonim pentru abiogeneză, desemnând studiul sau procesul ipotetic de generare a organismelor vii din materie anorganică sau neînsuflețită. În terminologia mai veche, definea faza inițială a evoluției planetare în care s-au format compușii organici complecși fără participarea directă a vieții.
Echivalente bilingve
- Abiogenie
- Studiul generației spontane
Detalii gramaticale și sursă
| Tip Flexiune | Substantiv feminin, articulat: abiogenia, plural: abiogenii, genitiv-dativ: abiogeniei. |
| Formare | Compus savant format din prefixoidul 'abio-' (fără viață) și sufixoidul '-genie' (generare / evoluție). |
| Ortografie / Pronunție | [a-bi-o-ge-ni-e] (cu hiat între i-o și i-e, accentul pe penultima silabă) |
| Sursă | Dicționarul de Neologisme al Limbii Române -> Terminologie Academică |
Exemple de utilizare în context
RO: În tratatele vechi de filozofie a științei, conceptul de abiogenie era aprig dezbătut în opoziție cu cel de biogeneză.
EN: In old treatises on the philosophy of science, the concept of abiogeny was fiercely debated in opposition to biogenesis.
Expresii și sintagme corelate
Proces de abiogenie / Process of abiogeny
RO: Tranziția chimică inițială prin care materia inertă dobândește proprietăți metabolice elementare.
EN: The initial chemical transition through which inert matter acquires elementary metabolic properties.
Cuvinte cheie
Informații și știri de ultimă oră
Nu au fost găsite știri sau mențiuni recente în presă pentru acest subiect.