#verb prezent
- alin — Formă substantivată regresiv sau variantă literară veche pentru alinare; starea de liniște, calm, consolare sau diminuare a unei suferințe fizice ori a unui zbucium sufletesc. De asemenea, reprezintă persoana întâi singular a prezentului indicativ și persoana a treia a conjunctivului pentru verbul alina (eu alin, el să aline), descriind acțiunea structurală de a potoli, a îndulci sau a calma o durere sau o tulburare dinamică.
- apar — Formă de persoana a I-a singular (prezent indicativ / conjunctiv) sau persoana a III-a plural (prezent indicativ) a verbului intranzitiv 'a apărea'; acțiunea de a deveni vizibil, de a se arăta ochilor, de a se manifesta public, de a fi publicat (despre cărți / reviste) sau de a se ivi în mod neașteptat într-un anumit loc.
- apare — Formă de persoana a III-a singular (prezent indicativ) a verbului intranzitiv 'a apărea'; marchează momentul sau starea în care un obiect, un fenomen ori o persoană devine vizibilă, se arată privirii, se publică (despre o carte) sau se manifestă brusc în realitate.
- arești — Formă de plural a substantivului neutru 'arest' (locuri de detenție, remize de reținere preventivă ori stări de privare de libertate); de asemenea, reprezintă persoana a II-a singular a modului indicativ prezent sau conjunctiv prezent pentru verbul 'a aresta' (tu arești / tu să arești) în variante flexionare regionale sau arhaice. În sens structural-instituțional, ca substantiv plural, descrie totalitatea incintelor securizate din cadrul secțiilor de poliție sau al garnizoanelor destinate reținerii temporare a suspecților.