#tineret
- adolescentism — Variantă sau sinonim pentru adolescentinism; ansamblu de caracteristici comportamentale, stări afective și tipare de gândire specifice vârstei adolescenței; tendință de a prelungi manifestările juvenile în comportamentul adult. În lingvistică, poate desemna utilizarea abuzivă a jargonului sau a argoului specific tinerilor în discursul public standard.
- agerazie — Stare biologică rară caracterizată prin absența semnelor clinice sau fizice vizibile de bătrânețe la o vârstă înaintată; conservare neobișnuită a vigorii, a aspectului tineresc și a funcțiilor cognitive în ciuda îmbătrânirii cronologice. Reprezintă un fenomen de senescență extrem de lentă sau optimizată genetic.
- antioxidant — Substanță chimică, compus organic sau mineral capabil să întârzie, să inhibe ori să prevină oxidarea altor molecule, neutralizând radicalii liberi și reducând stresul oxidativ din celule; în sens industrial, aditiv utilizat pentru a preveni degradarea materialelor, polimerilor sau alterarea produselor alimentare.
- băetănime — Substantiv colectiv rar folosit ce desemnează o mulțime de băieți, un grup mare de flăcăi sau totalitatea adolescenților dintr-o comunitate ori așezare rurală; băiețime. Termenul poartă o nuanță ușor informală sau expresivă, evocând adesea dinamismul, agitația și energia specifică adunărilor de tineri.
- baiaram — Termen colocvial utilizat în jargonul tinerilor și în limbajul familiar din România pentru a desemna o petrecere zgomotoasă, un chef, o paranghelie sau o adunare festivă informală organizată de obicei acasă sau într-un spațiu privat. Provenit din evoluția semantică a cuvântului de origine turcă bairam (care indică sărbători religioase musulmane majore), termenul a căpătat în uzul modern un caracter pur laic și recreativ, asociat cu distracția lipsită de constrângeri oficiale.
- băiestar — Termen regional rar folosit pentru a desemna un grup, o ceată sau o adunare de băieți tineri, flăcăi ori ucenici dintr-o comunitate rurală sau dintr-un atelier meșteșugăresc. În sens sociologic vechi, cuvântul descrie colectivitatea tinerilor necăsătoriți care participau împreună la organizarea sărbătorilor tradiționale, a muncilor agricole sezoniere sau a ritualurilor de inițiere specifice satului.
- băiestru — Termen arhaic și regional rar utilizat pentru a descrie un băiat aflat în pragul adolescenței, un flăcău neinițiat sau un tânăr ucenic de la țară; băiețandru. În sens cultural și lingvistic vechi, cuvântul poartă o nuanță subtilă ce face referire la o stare de tranziție biologică și socială, fiind folosit uneori și ca adjectiv pentru a indica trăsături specifice comportamentului copilăresc, necopt sau impulsiv al tinerilor din vechile comunități rurale.
- băietan — Băiat mare, bine dezvoltat fizic, aflat la vârsta adolescenței sau a primei tinereți; băiețandru sau flăcău zdravăn. Termenul poartă adesea o nuanță afectuoasă sau, dimpotrivă, ușor ironică, fiind folosit în vorbirea curentă pentru a scoate în evidență creșterea rapidă ori comportamentul energic și uneori impulsiv al unui tânăr.
- băiețandru — Băiat aflat la vârsta pubertății sau a primei adolescențe, aflat în perioada de trecere de la copilărie spre tinerețe; flăcăuandru. Termenul combină nuanțe hipocoristice cu cele descriptive, evidențiind statura în creștere, stângăcia specifică vârstei și energia debordantă a unui tânăr care începe să își asume primele responsabilități în comunitate.
- băietănime — Masa totală sau colectivitatea formată din băietani; mulțime de băieți mari, adolescenți sau flăcăi adunați laolaltă într-un anumit loc sau într-o comunitate. Termenul este utilizat în limbajul regional sau familiar cu o nuanță ușor ironică sau plină de vitalitate, descriind comportamentul zgomotos, dinamic și plin de energie specific grupurilor mari de tineri aflați la vârsta maturizării.
- băiețime — Totalitatea sau o masă mare de băieți adunați laolaltă; colectivitate juvenilă masculină. Termenul descrie o adunare dinamică de copii sau adolescenți și este utilizat în limbajul curent pentru a evidenția spiritul de grup, energia debordantă sau larma specifică pe care aceștia o produc atunci când participă la activități sociale sau recreative comune.
- băitănime — Substantiv colectiv rar și regional utilizat în anumite graiuri carpatice pentru a desemna totalitatea băieților, a flăcăilor sau a tinerilor de sex masculin dintr-o anumită comunitate rurală, sat sau zonă etnografică. Termenul subliniază coeziunea socială, comportamentul comun și dinamica grupului de tineri din mediul tradițional, fiind adesea folosit pentru a descrie cetele organizate de flăcăi care pregătesc jocurile duminicale, ritualurile de iarnă sau activitățile agricole sezoniere.