#taras

• abușile — Un termen regional foarte rar sau o variantă fonetică arhaică întâlnită sporadic în graiurile tradiționale românești, utilizată de obicei în mod adverbial (în structuri de tipul 'de-a abușile' sau 'în abușile') pentru a descrie deplasarea pe palme și genunchi, specifică sugarilor sau persoanelor care înaintează târâș prin spații înguste. Cuvântul reflectă lexicul domestic din comunitățile rurale vechi, fiind înrudit structural cu formele onomatopeice și expresive destinate universului infantil.
• alăutaș — Diminutiv arhaic, popular sau hipocoristic pentru alăutar; tânăr muzicant care cântă la alăută sau ucenic lăutar care însoțește un taraf pentru a învăța meșteșugul interpretării instrumentale. În poezia lirică tradițională, termenul este utilizat cu valoare afectivă sau poetică pentru a descrie un interpret discret de melodii de dragoste.
• alăuțel — Diminutiv masculin rarisim, arhaic sau regional format de la substantivul alăută (lăută), utilizat în mod expresiv pentru a desemna un instrument mic cu coarde ciupite sau pentru a face referire, în mod hipocoristic, la un tânăr ucenic ori copil care învață meșteșugul lăutăriei în cadrul unui taraf tradițional.
• altăraș — Formă diminutivală, adesea regională sau arhaică, pentru cuvântul 'altar'; desemnează un altar de dimensiuni reduse, o masă sacră mică amenajată în spații domestice, capele private sau reprezentări artistice decorative destinate rugăciunii ori ritualurilor intime.
• arțăraș — Formă diminutivală a cuvântului 'arțar'; arbore foios tânăr, de dimensiuni reduse, sau puiet aparținând genului Acer. În silvicultură și amenajarea peisagistică, termenul face referire la exemplarele mici utilizate în pepiniere pentru reîmpăduriri sau la speciile decorative pitice cultivate în parcuri pentru coloritul spectaculos al frunzelor palmate.