#sentinta

• abjudecare — Acțiunea de a abjudeca și rezultatul ei; deposedarea legală a unei persoane de un bun, de un drept patrimonial sau de o calitate oficială, în urma unei hotărâri judecătorești definitive. Reprezintă actul procedural prin care instanța desființează un titlu juridic invocat de una dintre părți, constatând lipsa de temei legal sau existența unei fraude în dobândirea acestuia.
• abjudecat — Care a fost retras, anulat sau retras din posesia cuiva printr-o hotărâre a instanței; (despre bunuri, titluri sau drepturi) retras în mod legal și atribuit, după caz, altei persoane sau returnat domeniului public. Termenul califică statutul juridic al unui obiect sau prerogative după finalizarea unei acțiuni în abjudecare.
• adagiu — Maximă, sentință, aforism sau formulă concisă care exprimă un adevăr moral, o regulă de conduită ori un principiu juridic tradițional recunoscut. Acest enunț structural, adesea transmis din antichitatea latină, sintetizează înțelepciunea practică sau fundamentele dreptului civil, servind ca reper în argumentația retorică sau în interpretarea normelor legale.