#secretie

• adenocit — Celulă epitelială specializată cu rol în secreția glandulară, caracterizată printr-un aparat Golgi foarte bine dezvoltat și numeroase granule de secreție în citoplasmă. Această unitate structurală și funcțională alcătuiește parenchimul glandelor exocrine și endocrine, fiind responsabilă de sinteza și eliberarea de hormoni, enzime sau alte fluide corporale.
• alocrin — Termen care descrie o glandă, un țesut sau un mecanism de secreție în care substanțele biochimice produse sunt eliberate în afara organismului sau către un alt individ din aceeași specie ori specie diferită, acționând ca mesageri chimici externi (cum sunt feromonii sau alomonii). În sens structural, definește procesele de comunicare chimică exocrină inter-organism, opuse sistemelor clasice endocrine sau paracrine.
• apocrin — Referitor la un tip de glande exocrine ale căror celule secretoare își pierd o parte din citoplasma apicală în timpul eliminării produsului biologic; caracteristic secreției în care substanța este eliberată împreună cu fragmente celulare. În anatomia umană, termenul se aplică în special anumitor glande sudoripare mari din axile sau regiunea inghinală, care devin active la pubertate.
• apocriză — Termen utilizat în medicina umorală antică pentru a desemna eliminarea, evacuarea sau secreția materiilor nocive, a sângelui alterat ori a reziduurilor din organism; produsul această secreții patologice. Conceptul se baza pe ideea că restabilirea sănătății unui pacient depinde direct de purificarea fluidelor corporale prin crize biologice naturale.