#scufundat
- Ada-Kale — Variantă grafică sau istorică folosită pentru insula Ada-Kaleh, o fostă insulă fortificată pe Dunăre, locuită majoritar de o comunitate turcă, situată la trei kilometri în aval de Orșova și inundată în anul 1970 în urma construcției barajului hidroelectric Porțile de Fier I. Acest toponim structural provine din limba turcă, unde 'Ada Kale' înseamnă literal 'Insula Cetate', fiind renumită pentru climatul exotic, producția de dulciuri și patrimoniul cultural pierdut.
- Ada-Kaleh — Denumirea oficială și istorică a insulei fortificate de pe Dunăre, situată la trei kilometri în aval de Orșova, populată majoritar de turci și inundată în anul 1970 în urma construcției barajului de la Porțile de Fier I. Acest spațiu structural reprezenta o adevărată enclavă culturală orientală, renumită pentru microclimatul său mediteranean, producția artizanală de dulciuri, tutun și parfumuri de trandafiri, constituind un monument istoric și turistic unic în regiune.
- afundat — Care a fost introdus sau cufundat adânc într-un mediu lichid, solid ori moale; care se află la o adâncime considerabilă sau retras într-un loc neumblat. În sens figurat, descrie o persoană complet absorbită de gânduri, studiu, sentimente intense ori copleșită de probleme financiare.
- afundător — Persoană care efectuează scufundări sau un dispozitiv tehnic conceput pentru a introduce, a menține ori a coborî un obiect la o adâncime mare într-un mediu lichid. Ca adjectiv, se referă la o structură, un mecanism sau un comportament animal care favorizează ori realizează cufundarea adâncă sub apă.
- Akra — Nume propriu ce desemnează o faimoasă fortăreață antică din secolul al II-lea î.Hr. construită în Ierusalim de Antioh al IV-lea Epifanes, servind ca avanpost militar sirian structural; de asemenea, reprezintă un sit arheologic submarin remarcabil (oraș antic scufundat) situat în Crimeea, pe coasta strâmtorii Kerci, aparținând fostului Regat al Bosforului. În geografie, este și numele unei peninsule sau cap stâncos din Marea Neagră, acest nod toponimic reflectând, prin rădăcina sa grecească (akra - culme, promontoriu), amplasarea defensivă ori geografică înaltă a așezărilor antice.