#schonberg

• atonal — Care nu aparține unei anumite tonalități, caracterizat prin absența unui centru tonal de referință (tonica) și a regulilor armonice tradiționale bazate surse majore și minore. În muzica modernă, termenul descrie compozițiile în care toate cele douăsprezece sunete ale octavei sunt tratate ca fiind perfect egale din punct de vedere ierarhic, generând o disonanță structurală asumată.
• atonalism — Sistem de compunere sau curent muzical apărut la începutul secolului XX, teoretizat în special de Arnold Schönberg, caracterizat prin abandonarea sistemului tonal funcțional și promovarea egalității absolute a sunetelor din scara cromatică. Atonalismul a deschis calea către dodecafonism și serialism, revoluționând estetica muzicii culte contemporane.
• atonalitate — Proprietatea sau caracterul unui sistem muzical sau al unei compoziții de a fi atonală; absența conștientă și structurală a unei tonalități tradiționale, a ierarhiei funcționale dintre treptele gamei și a unui centru polar stabil (tonica). În estetica muzicală a avangardei secolului XX, atonalitatea reprezintă starea de emancipare totală a disonanței, oferind fiecărui sunet cromatic o pondere arhitecturală perfect egală.