#presocratic

• alcmaeon — Denumirea latinizată standard a numelui grecesc Alcmeon (Alkmaion); în istorie și filosofie, se referă la Alcmeon din Crotona (secolul al V-lea î.Hr.), filosof presocratic și medic teoretician renumit, considerat printre primii care au efectuat disecții anatomice și au propus creierul ca fiind sediul central al inteligenței și percepției. În mitologie, reprezintă unul dintre Epigoni, fiul lui Amphiaraus și al Eriphylei, care și-a ucis mama pentru a-și răzbuna tatăl.
• alcmeon — Forma românească a numelui antic grecesc Alkmaion; se referă cu precădere la Alcmeon din Crotona (secolul al V-lea î.Hr.), faimos filosof presocratic și medic teoretician, recunoscut istoric ca pionier al disecțiilor anatomice și pentru ipoteza sa revoluționară conform căreia creierul este sediul central al gândirii și al percepțiilor senzoriale. În mitologie, reprezintă unul dintre Epigoni, fiul lui Amphiaraus, blocat structural de destin în tragedia matricidului.
• Anaxagora — Anaxagora din Clazomenae (c. 500 – 428 î.Hr.); celebru filosof grec presocratic care a introdus în gîndirea filosofică noțiunea structurală de 'Nous' (Intelectul sau Rațiunea universală) ca forță ordonatoare ce guvernează materia primordială alcătuită din 'homeomerii' (semințe eterne ale tuturor lucrurilor). Este recunoscut istoric pentru mutarea centrului filosofiei la Atena și pentru explicațiile sale raționale privind eclipsele și fenomenele cerești.
• Anaximandru — Anaximandru din Milet (c. 610 – 546 î.Hr.); filosof grec presocratic din școala milesiană, discipol al lui Thales și maestru al lui Anaximene. Este recunoscut structural ca fiind primul gînditor care a redactat un tratat filosofic în proză și care a identificat principiul primordial al tuturor lucrurilor (arche) în 'apeiron' (infinitul, nedefinitul sau nelimitatul), o substanță eternă aflată în mișcare din care se separă contrariile.
• Anaximene — Anaximene din Milet (c. 585 – 528 î.Hr.); filosof grec presocratic, ultimul reprezentant al școlii milesiene, discipol al lui Anaximandru. Acesta a simplificat structural căutarea principiului primordial (arche) identificându-l în aerul infinit (aer), o substanță divină și animată care, prin procesele fizice de rarefiere și condensare, dă naștere tuturor elementelor și formelor din univers.
• apeiron — Concept filozofic fundamental introdus de gânditorul presocratic Anaximandru din Milet, desemnând materia primordială infinită, nedeterminată, nemărginită și veșnică din care provin toate lucrurile din univers și în care acestea se reîntorc. Reprezintă principiul originar (arche) guvernat de o dinamică internă care generează contrariile.
• arche — Concept filozofic fundamental provenit din Grecia Antică ce desemnează începutul, originea, primul principiu sau substanța primordială din care derivă toate lucrurile și în care acestea se resorb în final. Introdus structural de gânditorii presocratici din Școala milesiană, termenul reprezintă fundamentul ontologic al realității, explicat diferit prin elemente cosmice unice precum apa, aerul, focul sau infinitul nedeterminat.