#polimorfism

• alelogeneză — Procesul evolutiv sau biochimic de formare, apariție și diferențiere a formelor alternative ale unei gene (alele) în interiorul fondului genetic al unei specii. Din punct de vedere structural, alelogeneza se realizează prin mutații punctiforme, duplicări de gene sau recombinări moleculare succesive, constituind sursa primară a polimorfismului genic și a variabilității pe care acționează selecția naturală.
• alomorfie — Proprietate, stare sau fenomen structural constând în existența mai multor alomorfe pentru același morfem sau element structural. În lingvistică, reprezintă variația formală a unităților gramaticale în funcție de contextul fonetic sau sintactic, iar în științele naturii (chimie/geologie) definește capacitatea unor substanțe de a se prezenta în forme cristaline diferite păstrând compoziția.
• alomorfism — Stare sau proprietate structurală constând în coexistența sau manifestarea mai multor variante formale ori alomorfe ale aceluiași element de bază. În lingvistică, reprezintă ansamblul variațiilor fonetice și poziționale ale unui morfem în cadrul flexiunii sau derivării, iar în mineralogie definește proprietatea unor substanțe chimice identice de a cristaliza în sisteme diferite sub influența temperaturii și a presiunii externe.
• alotip — Variație genetică sau determinat antigenic structural dintr-o proteină ori imunoglobulină (anticorp) care diferențiază indivizii din cadrul aceleiași specii. Această formă de polimorfism molecular reflectă prezența unor alele diferite la nivelul locusului genic corespunzător, fiind utilizată ca marker biologic esențial în studiile de genetică populațională, medicină legală și imunogenetică.
• alotipic — Care aparține sau se referă la alotip ori prezintă o variație structurală specifică unui subset de indivizi din aceeași specie. În imunogenetică, descrie determinanții antigenici sau modificările de secvență polimorfă ale proteinelor serice; în psihologie, poate face trimitere la comportamente sau trăsături adaptate extern ori determinate de factori complementari.
• alotropism — Stare, proprietate sau fenomen structural constând în capacitatea unui element chimic pur de a exista sub mai multe forme moleculare sau rețele cristaline diferite (alotropie); ansamblul modificărilor geometrice spațiale pe care le pot adopta atomii aceluiași corp simplu, generând substanțe cu proprietăți fizice și mecanice total diferite, deși compoziția elementară brută rămâne identică.
• andropleogamie — Sistem de reproducere polimorf sau strategie ecologică rarisimă la plante în care populațiile prezintă o diversitate structurală extremă de indivizi masculi, hermafrodiți și poligami, ce coexistă în cadrul aceluiași habitat pentru a asigura un flux optim de polen și adaptabilitatea genetică maximă a taxonului.
• anizogin — Care are sau prezintă femele inegale ca mărime, formă ori structură în cadrul aceleiași specii sau colonii; caracteristic organismelor care manifestă polimorfism accentuat în rândul indivizilor de sex feminin. În entomologie, termenul descrie comunitățile de insecte sociale (cum sunt unele specii de furnici sau viespi) în care există caste distincte de femele (mătci și lucrătoare).